Category: Uncategorized

Posted on

2024: Alegeri > “Îndreptar”

Este extrem de greu de ales un (nivel de) limbaj si apoi prezentări de argumente, pentru oameni extrem de diferiți (si care in bulele lor își întăresc “convingerile” prin efectul Dunning–Kruger si altele similare).
Cel mult 20% din populații au oarece capacitatea de analiza critica. Din care 10% pot fi in grupurile conștient “exploatatoare”. Dispersarea spațială, deconectarea emoțională, fragmentarea temporara, ispitele (si “urgentele”) rutinei si rolurilor sociale … toate duc la sub 1% oameni care ar putea si face ceva … Dar nu reușesc sa aibă si vizibilitate, persistenta si sa “coaguleze” ceva …

?
A] CONTEXT -COMUN  (MACRO):
A1) “Realizările” (=proiectele) sunt finanţate prin îndatorare publică [841 miliarde lei (52,5% din PIB – la 01.05.2024]. Fără o reală Viziune > Strategie > Sustenabilitate (=priorități + utilitate reală)
A2) (via partide) > Se derulează (replică) proiecte “tip”, cu “sprijin” politic şi firme “de încredere”
A2) Curtea de Conturi: “circa 40-60% din achizițiile publice … sunt asociabile corupției”
A3) 


B] CONTEXT-Specific (rural: “La ţară”)
B1)
B2)
B3) 
B4) 

Dezvoltare (economia) bazată pe resurse (locale, regionale, naționale) / “Resource Based Economy”

Program de Dezvoltare pentru Zona Snagov: Perspectiva Resource-Based Economy (RBE)

Nota1: Ar fi trebuit să existe o “Strategie de Dezvoltare pe termen mediu lung” a Snagovului, dezbătută şi asumată public (din timp, deşi nu există nici macar în context de alegeri). Astfel încât “competiția electorală” ar fi trebuit să fie doar variante legate de intensități şi unele ajustări a câtorva priorități. Si deci nu doar titluri de propuneri – dependente doar de sperate “repartizări” “de la partid” (si mai ales daca se mai fragmentează si cedează din bogatele resurse in special imobiliare valoroase pentru comunitate, dar care continua sa ajungă la persoane fizice “influente” – dar care “asigura” sa se dea “ceva” si “primarului” care “ajuta” si “e de treaba”)
Nota2: Prezentul text este rezultatul a 30min de munca. Necesita contribuția a minim 20 de persoane competente cu un total de peste 80 de ore


Obiective:
1) Dezvoltarea durabilă a zonei Snagov (=creștere auto sustenabilă la minim 20% in 3 ani)
2) Maximizarea utilizării resurselor locale pentru a reduce dependența de ajutoare externe (=minim 20 servicii şi produse „pilot”, măcar din setul tradițional – oferit in trecut, chiar subvenționate parțial – temporar – condiționat)
3) Crearea unui ecosistem auto sustenabil care promovează biodiversitatea și eco-turismul, nișe (pescuit, stuf, lemn, miere etc. – cu valoare adăugată ridicata)
4) Implementarea unor soluții inovative în educație și tehnologie pentru a sprijini comunitatea locală.
5) noi locuri de munca locale (=macar pt. 15% din absolvenții fiecărui an)

Faze de Implementare:
1) Evaluarea și Inventarierea Resurselor Locale curente (+ comparativ cu 1989 si reconsiderarea legalității tranzacțiilor) dar si a celor care pot fi (re) facute / (re) generate (ex: turism, pescuit etc.)

1) Resurse Naturale:
A1) Lacul Snagov și biodiversitatea sa: dezvoltarea turismului ecologic și a activităților recreative pe lac / peste / plante precum lotusul indian si altele
A2) Pădurile din jur: promovarea ecoturismului și conservarea biodiversității
A3) produse agricole (eco – bio – brand) + pomicultură, forest based etc.
A4) (re) construite „lanțuri” de valoare adăugată (servicii – produse)
A5) mixul de resurse materiale (din evidentele autorităților)

2) Resurse Umane:
B1) Comunitatea locală: identificarea și dezvoltarea competențelor locuitorilor prin apreciere – implicare in activități – proiecte + programe de formare și educație continuă.
B2) Specialiști și experți locali / atrași pe termen lung / project based (in special: educație / biologie – ecologie, tehnologie etc.)
B3) există pensionari competenți (ex: „venetici”) dar si buni cunoscători locali ai „mediului” si critici pentru implementare si mai ales continuitate
B4) (re)definire si (re)consolidare a grupurilor si a unor rețele de micro-comunități locale care sa își refacă milenarele interdependențe normale şi sănătoase (deci opus tendinței de totala dependenta fata de un „centru unic” de repartizare pe criterii care pot fi aberante ca la COVID, autocratice si potențial chiar anti-comunități). Fragmentarea si învrăjbirea a fost „strategia”. În prezent sunt descurajate (cel puţin ignorate) astfel de demersuri, ori există competiții (potențial) nocive – dar mai ales, preocuparea este de „a lua” si nu de „a da”.

3) Resurse Economice:
C1) Agricultură locală: promovarea agriculturii organice și sustenabile / permacultură / food forest / etc.  (specificul pedologic, performantele trecute cu anumite soiuri si tipuri de recolte, noutăți tehnologice etc)

C2) Meșteșuguri tradiționale: revitalizarea și promovarea meșteșugurilor locale (chiar daca nu pot fi competitive cu importurile din China – cel puţin pentru că avem resurse materiale si antecedent de know-how / chiar dacă costul necesită subvenție si de 30% / macar ca test – pilot si in vederea unor cicluri de îmbunătățiri). Macar pentru creșterea rezilienței comunității locale

  1. Dezvoltarea de Programe și Inițiative Locale
  2. Eco-Turism și Conservare (câteva zeci pot fi propuse doar din ceea ce a mai exista in trecut si chiar in toate perioadele: socialism / interbelic / semi-feudal / migrator )

Proiecte de conservare a biodiversității: programe de monitorizare și protejare a speciilor locale.
Tehnologiile moderne – multiplica oportunitățile (care însă pot fi „strivite” in diferitele etape de dezvoltare, daca organizarea – administrația – comunicarea – educația – cultura – valorile nu sunt continuu reconsiderate in mod constructiv.

  1. Agricultură și Alimentație:
    Proiecte de permacultură: implementarea grădinilor comunitare, a fermelor organice, food forest, mixuri de specii de arbori + arbuști + plante de-a lungul drumurilor, marginilor pădurilor, terenurilor virane (ne-utilizate de proprietari cu anii etc.)

Piețe locale: promovarea produselor locale prin piețe și târguri periodice / creșterea încrederii si transparentei etc.


Tehnologie și Educație:

Educație STEM: implementarea de programe educaționale bazate pe STEM (Science, Technology, Engineering, Mathematics) pentru tineretul local.

Proiecte Arduino și IoT: organizarea de ateliere și cursuri pentru a învăța comunitatea locală despre tehnologiile moderne și aplicarea lor în viața cotidiană.

  1. Infrastructură și Sustenabilitate
  2. Energie și Mediu:

Energie regenerabilă: panourilor solare / fructificarea resursei geotermale / pompe de căldură din lac de interes public / alte soluții de energie verde pentru a reduce dependența de sursele tradiționale de energie.

Gestionarea deșeurilor: programe de reciclare și compostare pentru a reduce impactul ecologic.

  1. Transport – Utilitati  – Conectivitate:
    * Conectivitate digitală: asigurarea accesului la internet de înaltă viteză pentru toate gospodăriile și afacerile locale.

 

  1. Crearea de Locuri de Muncă Locale
    Începând cu o analiza detaliata a situației curente, a nevoilor firmelor care operează local, a ofertei școlare etc. Planificarea pe termen mediu-lung (a nevoii ocupaționale)

  2. Turism și Ospitalitate:
    Ghizi turistici: formarea și angajarea localnicilor ca ghizi turistici specializați în eco-turism.

Unități de cazare: încurajarea deschiderii de pensiuni și mici hoteluri eco-friendly.

  1. Agricultură și Meșteșuguri:
    Fermieri și producători: susținerea fermierilor locali pentru a adopta practici de agricultură sustenabilă.

Meșteșugari: promovarea și vânzarea meșteșugurilor locale prin târguri și magazine specializate.

  1. Educație și Tehnologie:
    Instructori STEM: angajarea de instructori pentru programele de educație tehnologică. Dar si pentru implementarea unui continuum de  proiecte IT: crearea unor centre de dezvoltare software și hardware, axate pe proiecte IoT și Arduino. (Ex: minim 1 automatizare la nivel de gospodărie la 15 gospodarii in 2 ani / cu bugete de 30-120 Euro, având in vedere ca se poate automatiza cultivarea chiar si a numai 40mp ori pentru 8-10 gaini etc.)
  1. Modalități de Finanțare
    Fonduri Locale și Parteneriate:
    Crowdfunding: organizarea de campanii de crowdfunding pentru proiectele comunitare.
    Parteneriate cu afaceri locale: atragerea de investiții din partea afacerilor locale prin parteneriate strategice.
  1. Fonduri Naționale și Internaționale:

Programe de finanțare națională: aplicarea la programe de finanțare disponibile prin intermediul guvernului român.

Grants și donații: aplicarea la granturi și fonduri internaționale pentru proiecte de mediu și dezvoltare comunitară.

  1. Venituri Generate Intern:
    Taxe și tarife: implementarea de taxe modeste pentru activitățile turistice și utilizarea infrastructurii locale.
    Un prim pas ar fi reimpunerea evidentei turiștilor (clienților) HoReCa si la celelalte forme de oferte (cu taxa inițială simbolica de 1 lei/pers/zi) pentru a putea cuantifica – monitoriza situația curenta si re-porni un dialog si viitoare colaborări.
    Venituri din evenimente: organizarea de evenimente culturale și educaționale cu taxă de participare. S-ar putea propune cofinanțări garantate de minim 5 lei/persoana (cu criterii – transparenta – diferiți indicatori care sa fie corelați cu obiective convenite si relevante pe termen mediu-lung)

6. Monitorizare și Evaluare

Indicatori de performanță:
Indicatori de mediu: monitorizarea biodiversității, calitatea apei și aerului.
Indicatori economici: creșterea numărului de locuri de muncă locale, veniturile din turism și agricultură. Nr. de turiști – vizitatori (per diferite tipuri de servicii folosite)
Indicatori sociali: îmbunătățirea nivelului de educație și competențe ale locuitorilor, coeziunea comunitară.

  1. Revizuirea și adaptarea programului:
    Evaluări periodice: revizuirea anuală a progresului și ajustarea strategiilor în funcție de rezultate.
    Feedback comunitar: implicarea constantă a comunității locale în procesul de planificare și implementare.

CONCLUZIE: Implementarea unui program de dezvoltare bazat pe Resource-Based Economy pentru zona Snagov implică o abordare holistică și integrată a resurselor locale. Prin maximizarea utilizării resurselor naturale, umane și economice locale.
Zona Snagov (si ar trebui considerat la nivelul celor 3 comune cu resurse comune) – poate deveni un model de sustenabilitate și dezvoltare durabilă, reducând dependența de ajutoare externe și promovând un stil de viață eco-friendly și autosuficient. Crearea de locuri de muncă locale și diversificarea surselor de finanțare sunt esențiale pentru succesul pe termen mediu și lung al acestui program.

* Cereți acces la mai multe articole pe astfel de subiecte,  Participați la o Dezbatere Constructivă . Trimiteți propunerile dvs. de Teme – Nevoi – Proiecte – Priorități – Propuneri – Justificări

#Snagov #SnagovIndreptar #SnagovFundatia #FundatiaSnagov

Referinţe: https://www.thevenusproject.com/learn/news/ 

 

A] Ofertele Electorale


1) continuă să propună “proiecte” dependente de sperate “repartizări” viitoare de bani “de sus în jos” (UE, Național, Județean etc. şi bazate pe continuarea creșterii gradului de îndatorare, cel puţin la nivel național, deși la nivel local par “pomeni“).
Se mizează pe continuarea implementării de proiecte “tip” (de regulă – cu infime legături cu prioritățile şi nevoile locale dar) sprijinite “politic”, prin rețele de “firme de încredere” în conditiile în care Curtea de Conturi continuă să sesizeze că peste 40% din contracte au multiple forme de nereguli.
2) Propunerile (proiectele) nu sunt corelate cu referințe obligatorii precum: “Strategia de Dezvoltare locala – a UAT, a zonei – regiunii”. Nu prezintă detalii obligatorii precum: Obiective, indicatori, bugete, plan de implementare, surse de finanțare etc.
3) se sugerează (chiar insistă) pe relații preferențiale (chiar personale) cu “somități” (=vedete) din spectrul politic – care (cumva) ar da unora (primari – localități – zone) “ceva” şi “în plus” şi care altfel (pe criterii obiective, logice, economice, legale) nu ar putea fi “date”. Căci se presupune unanim acceptat ca nu meritocrația – legea – proceduri şi licitații obiective ar prima, ci “relațiile” preferențiale (=subiective) din zona gri (vecine cu ilegalitatea)

 

Ce au în comun Primarii (şi demersurilor lor) din 2000 -2024:

Re: Turism: Doar în campaniile electorale promit câte ceva.
Ulterior, Primarii respectă dorințele riveranilor, a celor care dețin nu vor sa se știe ca dețin vile la Snagov, nu vor sa fie văzuți „public” si prin urmare, doresc reducerea oricăror motive de prezenta pe lac a altora decât a noilor „elite”. „Liderii” pot alege chiar şi „arest” la vila de la Snagov, unde de fapt merg cu șalupa – ski jet pe lac, se întâlnesc cu prietenii. Inclusiv la locații riverane HoReCa care oficial nu exista – motiv pt. care nici controalele nu ajung (pt. ca nu pot trece in ordinul de serviciu ca ar fi pe lista verificarea unei societăți cu CUI, adresa etc. si din frica, nu intra într-o locație privata, chiar daca exista reclama in social media din care rezulta ca desfășoară activitate comercială etc.)

1) Au contribuit la distrugerea – divizarea – dispersarea infrastructurii de turism a Zonei Snagov (care a avut o capacitate de 34.000 locuri “de zi de weekend”. (înainte de 1989). Faţă de max 1000 Eden park ori 600 Comana (in 2024, deci de peste 25 de ori mai mica – după peste 30 de ani!) . Prin:
1 a) ignorarea (şi nepromovarea) în mod consecvent a eco-turismului Snagovului (deși in alegeri așa promit toți și mereu) . Justificare: ce bani s-au bugetat si apoi cheltuit per ani (per primari / partide – din 1989?)
1b) vânzarea Plajei Snagov (de Primăria Snagov – Musat Apostol si oferirea de „băncuțe” unor localnici)
1c) construcții ilegale in Parcul Snagov (la care nu pot veni agenții de turism cu pachete auditate internațional)
1d) cedarea (“dubioasă”) a insulei Snagov, Patriarhiei (deși se puteau concepe multiple forme de parteneriat – colaborare. Acum  acolo se menționează ca accesul este condiționat – limitat (deși are si cod ca obiectiv turistic de interes național si prin avizul de mediu eliberat, trebuie sa amenajeze si o promenada publica pe marginea insulei – ca parte a Ariei Naturale Protejate Snagov).
1e) ne-sprijinirea a inițiativelor locale (de turism): nici macar o harta turistica, ori pagina in site-ul primăriei (deși s-au facut cereri si propuneri repetate timp de peste 10 ani). In 13-09-2013, Primaria Snagov a propus si derulat o încercare care (inițial) includea infracțiunea de focuri de artificii in Aria naturala Protejata (preconizat a fi organizate de o societate care era deja in cercetări cu 2 dosare penale) iar bugetul de 15.000 Euro (alocat de Primărie) includea si defilarea șalupelor riveranilor (deși – cumva – evenimentul includea si locuitorii cu limitări in capacitatea de deplasări pe lac / terestra in afara transportului in comun). In final s-a derulat ceva diferiți si mult mai restrâns.
1f) pierderea statutului de stațiune turistica de interes național (critica pentru eligibilitate proiecte si Finanțări – dezvoltări) prin necompletarea dosarului necesar (2010-2013), neparticipării la întâlnirile cu agenții economici locali, dezinformări, diferite forme de blocaj. Nebugetarea sprijinirii turismului nici macar in ultimii 8+ ani (după ce Snagov sat-ul a fost “declarat” “stațiune turistica de interes local”

1g) eliminarea taxei de stațiune turistica (care ar fi permis o evidenta = înțelegere a tendințelor – evoluțiilor), chiar si daca ar fi fost de numai 1 lei/zi/turist. Si cu banii acumulați, ar fi făcut măcar 1-3 indicatoare publice (harți) prin zona

1h) ne-sprijinirea mulțimii de evenimente relevante eco-turistic si derulate in localitate (in ultimii 10 ani de diferite organizații) – doar pentru ca nu erau “cu partidul”, “cu primăria” ori ca nu “susțineau” primarii – chiar si cand s-au făcut abuzuri si chiar infracțiuni
1g) “fluturarea” unor proiecte gen  “Pista de Formula Unu” (si de fapt nici pt Formula 3 nu erau eligibile resursele). Miza reala fiind schimbarea încadrării terenului in cauza prin referendum (demers care in totalitatea lui încalcă multe prevederi legale). După dezinformarea si colectarea de la bătrâni a drepturilor de 12% nerepartizați (cu 2-5-7 US$/mp) si apoi fructificarea acestora exact in zona in discuție
1h) ignorarea ieșirilor publice la lacul Snagov din 1989, ba chiar închiderea abuziva a multora. Singurele 3 la care s-a făcut cate “ceva” in ultimii ani, nu respecta o serie de prevederi legale, cerințe / recomandări in vigoare (ba chiar reprezintă exemple de – greșită – normalitate). Ex: deversări ape uzate in lac / construcții – modificări fără avize, betonari in zona malurilor etc.

Ce au în comun Primarii (şi demersurilor lor) din 2000 -2024:

Re: Cultura – Muzee – Evenimente mai relevante.
Modelul (maxim) local: Formații (obligatoriu cu manele), dansatoare dezbrăcate, sonorizare extrema (“sa se auda”), includerea in program a unor scurte momente cu copii-elevi care “fac ceva” a caror semnificații nu se mai discuta, cu zero pauze – momente de educare – gândire – cugetare – schimbări de paradigme (aha-uri), exemple de munca – performanta si apreciere. Eventuale activități la care toti “câștigă” doar daca se uita – participa (ba mai rezulta si diplome pentru copii – adulți – profesori care nici nu participa). Obligatoriu si ceva mancare si bautură gratuită (măcar o scurtă repriză). Si in paralel (mereu si ceva mai “consistent” pentru “ai noștri” si “mai târziu”). Iar către sfârșit, cum repeta un primar “acum tradiționalul foc de artificii!”. Din mimetism: pentru grandiozitatea si ilegalitatea focurilor de artificii de la Palatul Snagov ori de la vilelor unor “grei” la care spera primarii sa fie acceptați sa “pupe inelul” macar odată … Căci dacă legea pare ca nu se aplica acelor “magnați” – poate autoritatile

Nu plac pentru ca nu sunt facute (doar de si sub egida Primarului – Partidului si cu ceva „tătic” care discreționar trebuie sa trimită repetat semne ca binevoiește, dispune si este „axis mundi”.
Motivele pot fi extrem de numeroase:
1) pentru ca exista înaintași care au făcut mai mult, mai bine, mai memorabil (si cu resurse infime). Si poate e greu de suportat așa ceva … S-ar dori ca istoria sa (re) înceapă cu actualul „domnitor” local  si ctitoriile sale. Caci orice pui de cuc (si de ..) începe prin a nega si distruge tot ce il depășește (concurează) in cuibul – satul – comuna sa…
2) Sunt multe personalități, subiecte, contexte, lucruri relevante etc. Si poate fi al naibii de greu sa poți vorbi 2-3 minute (macar la inaugurare) si sa înveți (repeți) fără greșeală: ani, locuri, nume, contexte … Poate fi prea dureros si sa accepți si sa poți spune (recunoaște) ca in aceleași locuri, cineva – cândva a fost cumva mai bun pe ceva criterii… Caci narcisismul, vanitatea nu permite … Comuniștii avea o practica simpla si buna: „ce se taie, nu se aplauda” (si deci mai bine sa se ignore / omită)
3) majoritatea subiectelor (de istorie, cultura, evenimente) au un mix de aspecte: pozitive dar si mai puţin bune ori neclare. Iar modelele comuniste (si a celor fără educatie) sunt binare: „ori cu noi” ori „dușmani”. Si mai ales unul extrem de pragmatic: „daca nu ne poate face un serviciu” tranzacțional, imediat si concret, „de ce sa mai pierdem vremea cu ei? Nu sunt morți? Sau nu îi putem linșa mediatic ori prin bârfe etc.”
4) „Care tradiții?” Nu a rămas nimic (precum piramide etc.). Caci „erau niște sărăntoci” din care ne e rușine ca ne tragem ca “băștinași”. Uite, dovada: ni se blochează si mintea şi gura si nu reușim sa spunem niciodată absolut nimic: pozitiv, cu considerație si empatic. Pentru ca suntem goi (in multe feluri) pe dinăuntru. Si (cu așa valori) poate apare si teama ca ar “rade si copii de noi”?
5) “Născut si Crescut la Snagov!”. Formulat agresiv, chiar cu ceva violenta (niciodată justificată). În contexte limitate. Care mai degrabă trimit cu gândul la posibile traume, frustrări, complexe de inferioritate. În repetate rânduri am tot invitat şi încercat să extrag (de la astfel de persoane) ceva descrieri ale “personajului model”: cum arată, ce face şi ce nu, cum se comportă, exemple memorabile de păstrat în comunitate – dar rezulta doar o tăcere si mai încrâncenată. [Culmea: eu chiar am regăsit câteva si salvat, dar în comunitate nu pot fi reținute si apreciate – din cauza sistemului de valori]. Poate pentru că … nu e suportabil acceptarea existentei a măcar o persoană (chiar moartă) care cândva, cumva a făcut ceva bun, mai bine, gratuit – voluntar?
 Nota: sa lăsăm deoparte mimetismul “oficial” de la evenimente de comemorare “pioase” in care pe durata si de numai 15 minute, poți vedea repetatele treceri de la prefăcută pioșenie, la strângeri pitite si complice de mana, priviri piezișe, discriminări extreme in interacțiunile cu oamenii, fragmente de glume, validări de decizii de afaceri,  etc.
5) frica de istorie. Caci înseamnă si judecată ulterioară (mult diferită de ceața promisiunilor electorale, de aburelile din mandat, de dovezile reieșite in timp, de diferențele de avere greu de explicat etc.). De inconsecventa dintre afirmații si fapte, de contradicțiile de abordări (“pentru prieteni” si pentru “neica nimeni” = cei mulți)
Notă: De aceea Fundatia Snagov si continua sa colecteze la pofilele principalilor “decidenți” dovezi ale “discontinuităților” asociat Colecției “Personalități Bune si Ne-Bune”. Ca generațiile următoare sa poată judeca pe baza rezultatelor şi consecințelor si nu a vorbelor şi a eventualei aroganţe de bunăstare (suspect de rapid agonisită).


Re: Patrimoniul Natural:
1) „uitarea” Rezervatiei Complexe Snagov (care este si Monument al Naturii) de 1470,2 ha. Plus omiterea partiala a existentei a 2 arii naturale protejate „Lacul Snagov” si “Parcul Snagov” dar fara detalii in harti, fara restrictiile urbanistice (dar si de activitati -utilizare) aferente. Mai mult: Prin PUG 2005, preschimbarea in terenuri “curti-constructii” a marginii impadurite a lacului (schimbare prin care, cine vrea, poate interpreta – fructifica realizarea de constructii dupa defrisari, cum s-a si intamplat, dar ulterior Fundatia Snagov a facut demersuri si in instanta s-au dispus demolari, de care Primaria Snagov – urbanism nu doreste sa isi aminteasca si sa le impuna. Interesul imobiliar este urias si doar demersurile publice (si in instante dar si rezistenta la atacuri fizice, de denigrari  etc.) au salvat cei circa 4 km de mal impadurit al Rezervatiei (in ultimii 10 ani). Versiunea curenta a noului PUG (inceputa in dec 2023) mentine si prelungeste erori, omisiuni, dezinformari, interpretari (care ulterior ori in instanta sa fie favorabile celor care au distrus or iar putea continua sa distruga).

2) Viziunea a cel putin 2 din ultimii 3 Primari, promoveaza o viziune de dezvoltare a Snagovului cu cat mai multe vile in jurul lacului Snagov, fara “infectia” si broscarimea vegetatiei specifice (care trebuie inlocuita cu maluri betonate), cu constructii (chiar si pe domeniul public al lacului si fara acte – imposibil de emis cand sunt constructii permanente – cum este regula) pentru salupe puternice cu chila (care nu cadreaza cu alte prevederi legale), cu ignorarea zonei de protectie a lacului (minim 5m). Nu se respecta nici retragerea de (minim 10 m). Exista preluari de apa (ilegale), deversari in lac de ape uzate. Nu exista o evidenta a constructiilor din zona malurilor lacului (si se amana o recuperare via ANAF si Apele Romane ce poate fi si de 4 milioane euro – cu capitalizare in timp). Astfel de viziuni “personale” (si contrare mai multor prevederi legale in vigoare) – pot ajuta prin noi si intarite “prietenii” si poate (prin influente) si la Finantari suplimentare (de lucruri care nu sunt necesare ori prioritati reale – dar pot “demonstra” electoral ca “a primit” si “a facut”). Deci tolerarea si chiar incurajarea distrugerii (ilegale) a patromoniului natural protejat – pe termen lung (ori chiar definitiv), pentru ceva nevoi de vanitate – ego – imaginie – “glorie” punctuala a unui “public servant” (asa cum – de fapt – prevede si legislatia in vigoare).


1) (in ultimii ani) a organizat – participat la ceva evenimente (ex: plantari) – fara a clarifica detalii relevante precum: a) daca terenurile in cauza au devenit deja proprietate privata (ex: prin schimburi) si daca astfel se rezolva defrisari anterioare abuzive b) desi OS Snagov tot declara ca la Snagov nu s-au facut „taieri la ras”, cum se au rezultat astfel de zone si apoi, de ce nu s-au replantat de OSS din banii de lemne vandute asa cum prevede legea c) au existat cel putin 2 proiecte care au finantat replantarile si deci actiunile organizate la Snagov s-au suprapus cu asa ceva si deci a existat sau nu dubla-finantare ori voluntariat in zone si proiecte prin care existau finantari pentru manopera aferenta [de fapt orice plus de transparenta asociata ar fi putut ajuta si reduce din suspiciuni, date fiind – de exemplu – multimea schimburilor de padure ori chiar vanzari, in zona in care in trecut era doar padure langa stuful lacului si deci in zona de protectie a lacului si chiar in Rezervatia Naturala Snagov, nu putea apare imobile (plus cazuri de „intrari in lac” – care este domeniul public)

Re: SUPRAVIEŢUIRE  (Reziliență) a unei comunități / Recomandări / (schiță de) Plan de Acțiune

Este înțelept (dar rămâne opțional) ca oamenii să se asocieze (voluntar) “de jos in sus” în grupuri de 12 + 32 persoane (4-10 familii) pentru a-si asigura (redundant) stocuri, competențe variate, modalități de supraviețuire, scenarii de reziliență (organizare – continuitate) pentru perioade scurte – medii.

Chiar NATO dar și guvernele multor țări (US-CDC, UK, Germania, Franța, Rusia etc.) au recomandat în mod repetat populației să își facă (la nivel de familie) kit-uri individuale de supraviețuire, stocuri (nivel de familie) pentru cel puţin 2-4 săptămâni.

România este într-o zonă geopolitică cu creștere a riscurilor (legat de războiul proxi Ucraina (NATO) – Rusia / cel financiar: SUA – Brics / multiplele crize globale din care multe create artificial etc.).
Sunt firești (=sigure) noi suite de provocări şi înscenări.
Războiul mediatic (de dezinformare) se poate extinde rapid la cel informațional (acces internet), piețe (fluxuri) financiare, tulburări (închideri) ale unor lanțuri de încredere si distribuție etc.
România (împreună cu Polonia) a fost (deja) menționată explicit de Rusia ca ţintă prioritară (în caz de escaladare) pe motiv de baze NATO etc.
Deci teatrul de război se poate extinde si

Creste posibilitatea extinderii

Şi România preia şi alte tendințe / caracteristici occidentale:
1) decadența (valorilor) occidentale (ca sursa multipla de probleme)
2) creșterea nivelului corupției
3) de-credibili zarea instituțiilor statului (vezi propriile rapoarte, ale sindicatelor lor, mega scandalurile, aplicarea preferențială a prevederilor legale etc.)
4) scăderea competențelor profesionale (reale) din sectorul public (dar creste aberrant)
5) alocarea (deturnarea) fondurilor nu pe priorități si urgente reale (abordate logic) ci pe

, necolaborarea (reala) institutionala (cu formare de bisericute .. pana la statul paralel cu forme de GIO etc.)

Un Primar depinde de „ajutorul” ierarhiilor, atunci cand o localitate nu are infrastructură (=activitate economică > buget propriu) şi a devenit „dormitor de lux” unde se dorește „liniște” şi să nu (mai) apară „necunoscuți” (nici pe lac – nici chiar băștinași curioși si care şi-ar mai putea aminti etc.). Altfel, nu i se repartizează bani si nu poate avea „realizări”. „Prieteni” care vor noi si noi oportunități locale (imobiliare), derogări, ajutoare, priorități etc. Toate acestea, în defavoarea interesului real si pe termen lung a comunității locale (si care ii votează).

Re: Patrimoniu Cultural / Istorie / Traditii / Mestesuguri / Muzeu / +Evenimente aferente (din ultimii 10+ ani)
1) Niciodată nu a participat Primăria (deși invitată). A ignorat ostentativ si Evenimentele: Ziua Apei, Ziua Biodiversitatii (22.05),  Ziua Ariei Naturale Protejate – Ziua Lacului Snagov (25.06), Ziua Racilor
2)
3)


Posted on

Re: Sărbători publice .. și reacția oamenilor

.. Constat o beatitudine generalizată, fără repere – motive – criterii – referințe ..
Lumea se felicită (nu se știe și nu contează pentru ce), într-un fel de competiție (concurs) în care parcă fiecare trebuie să fie “cel mai fericit” …
Și lumea preia (și) acest mimetism social (din inerție …). E o zi în care mass-media (ca în nuvela 1984) ne acordă o zi fără presiunea veștilor extrem de proaste …

O generalizată sărbătoare din categoria “Am înfrânt!“.
Similară cu premierea tuturor elevilor (fără diferențieri pe ceva criterii) – în care toți au “câștigat” … Sau cu criteriile (meritocrația) conducerii autorităților publice (+ proiectele / bugetele aferente) …
Cu impusă amnezie (in vederea desființării) despre: identitate, istorie, context, responsabilitate, competențe, sustenabilitate …
 
Într-o margine de regiune (UE) față de care (iar) ne comportăm duplicitar (uitați-vă dacă se mai abordează steagul UE pe stâlpii care au prevăzute 2 locașe, primăriile având stocuri cu aceste steaguri, dar nu și “permisiunea” politică – deși top politicienii ne garantează că suntem “apărați” de UE și NATO …). În prag de multiplicare a războiului, în care inițiatorii dau “petrecerea” cu “deranj” la vecini => în țări (cu populații) (atât de) ușor de făcut fericite (din nimic ori chiar în vădită pagubă)
 
Din poză ar trebui să înțelegem contrastul între binele generațiilor curente, față de cele pe ale căror sacrificii s-a putut ajunge până aici …
Să ne mai amintim (măcar o clipă) de cei care conștient și voluntar, s-au sacrificat? Pentru binele familiilor lor, care (odată) erau bine închegate în comunități locale, care aveau valori, viziune și motivații care (mai) puteau transcende egoismul individual … [deci acceptau chiar riscul morții – convinși ca cei rămași în urmă, vor avea un și mai puternic “NOI” prin care (per total) va fi mai bine … pentru TOȚI …].

* În decembrie urmează (similar) și “aniversarea” “Revoluției” etc.

** Și apoi (similar) marele chiolhan (cu alte “magii”) legat de Crăciunul (păgân) – care (tot) nu reușește să preia locul Nașterii (..) și profundă și responsabilă asumare a ciclurilor (mereu eșuate) ale oamenilor care (tot) continuă să îl prefere (și după 2000 de ani) pe Barabas … (chiar și cu 85%+ credincioși – declarați).
Astfel că în golul (mai ales interior și generalizat), rămâne loc doar pentru exacerbata mega oportunitate: consumerism + Carpe Diem …)
Un patriotism (doar declarativ) de bravadă, dublat de ponturi despre speculații (..) și cum să fentezi orice (inclusiv potențiala re-chemare sub arme etc.). Și de fapt cine – ce mai posedă (și să apere pe cine / ce / de cine?). Există câteva secvențe din filme (căci cine zice că citește – se decredibiliează total …) memorabile cu combatanți care (în ceva momente de acalmie) pot constată că (toți) sunt doar oameni (și familiști) simpli, trimiși pe front de politicieni care au rămas “acasă” să continue “strategiile” (atât de “importante” …

Similar (mai) avem: Craciunul, Pastele etc.

Si mai ales (chiar) comportamentul (majoritatii din “zilele importante” din biserici de la slujbe).
Astfel (de exemplu) cei din ultimele randuri (multi prefera sa stea doar acolo), fac si ei o cruce cand ajunge “valul” gestului la ei (si deci necorelat cu ce se spune si se aude si in difuzoare).
Si (oarecum amuzant) pot fi si stangaciile oficialitatilor venite (doar in astfel de ocazii – cand este “popor” si poti fi vazut si poate reales etc.). Cazuri in care preotul (parca) se uita la aceste “somitati” cand sa faca crucea .. (caci oficialii – obisnuiti sa “conduca” – incep sa faca crucea cand li se pare lor ca e cazul si deci pentru a nu fi si mai defazati – mai sunt ajutati si de preoti …)

Posted on

Re: Social Media > Implicații > Soluții?

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Ut elit tellus, luctus nec ullamcorper mattis, pulvinar dapibus leo.

Re: Social Media (dependența + tendințe asociate) 

Nu e o noutate ca induce tulburari de comportament (dar mult mai infricosator este cand si rasfoiesti mai multe studii stiintifice si relevante – vezi de ex link-ul de mai jos).
 
Este evident ca oferta (firmele furnizoare) isi doresc sa stai conectat cat mai mult timp etc. Plus mijloace (specifice) de marketing (care deja sunt in zona de manipulare, fiind folosite si mijloace AI de analiza, profile – segmentari etc.).
 
In fond (Social media) conduce (prin oferta – cerere si altele / la majoritatea) la un consum (si crestere – pt. a deveni – fi „trendy” – relevant) de: ultraj, invidie, vanitate, competitie si mai ales “pozitionare relativa”.
Iar conceptul de “pozitionare relativa” (PR) merita a fi explorat pe indelete. Caci fara PR, majoritatea retelelor sociale s-ar prabusi. In fond este un mix (provocat > auto-intretinut) de invidie, competitie (care creste agresivitate si in timp – un fel de alienare).
 
Asadar, social media (in principal) ofera alternative la o viata din ce in ce mai haotica, stresanta, fara valori comune, cu institutii care nu-si mai indeplinesc menirea etc. Deci ofera (in principal) BULE cu oameni “similari” – o perioada. De multe ori – necunoscuti (pana la un anumit nivel) – pe care nu ii explorezi prea mult, cu care schimbi like-uri si ai teama in a-i verifica prea riguros, ca ai putea gasi prea rapid motive de diferentiere si astfel sa iti micsorezi prea repede si prea mult bula proprie si deci PR-ul.).
 
Deci, un fel de “SUCCES” personal (+public) este (devine) sa fii cat mai vizibil (scop pentru care te dedublezi cat mai mult, adica diferentele intre ce esti cu adevarat si cum te prezinti public – cresc din ce in ce mai repede; motiv pentru care chiar si trebui sa renunti la ultimii prieteni – caci avatarul tau nu prea mai are nicio legatura cu cei care te stiau si bine dar si de mult timp ..).
 
Si (in fond) ajungi sa “hranesti” un (fel de) Avatar (adica o iconita, o reprezentare a ta, gestionata de tine manipulativ, cu implicare emotionala care ajunge sa primeze fata de interactiunile umane reale). Asa cum jocurile SIM CITY si multe alte similare, propuneau inca de prin 2006-2012 …
 
Astfel (de exemplu) de la circa 7-10 prieteni adevarati (prin 1980 – cf. studii), prin 2018 oamenii au circa 1,8 prieteni (cu care pot confesa cu adevarat – dar tot din … copilarie / adolescenta). Si tot din astfel de motive, la noile generatii a crescut alarmant rata sinuciderilor (deci pana in 22 de ani!). De fapt oamenii care se stiua (+intalneau periodic) – nu prea mai fac asa ceva (si nici vizite pe acasa), caci tot diferentele dintre avatarurile promovate si realitatea (de acasa ori ce ar putea vedea musafirii, sunt … rusinos de mari …).
 
Cu sau fara un (anumit) METAVERSE, de fapt se propune si livreaza (prin concurenta majoritatii jucatorilor dominanti)), o FANTEZIE IMERSIVĂ 😊 stai cat mai singur si „faci ceva” imaginar cu avatarul tau, care „traieste” intre avatarurile celorlalti …)
 
In scurt timp (desi unii deja fac asa ceva mai mult sau mai putin) > se va putea lucra (online – cu alte avataruri, adica oameni pe care nu ii cunosti personal – intre care vor apare si adevarate avataruri de AI – precum cele din call center-uri). Tot online (metaverse) – exista si distractie (chiar si sex). Toate firmele va trebui sa fie prezente si acolo (pentru personal, clienti, furnizori etc.).
 
Prezenta in Metavers devine preconditia pentru a (mai) exista fizic (avand in vedere interconectarile cu smartphone-ul, fiscalitatea, furnizorii – utilitatile etc.)
In timp va apare posibilitatea si sa te “trezesti” direct in Metavers (caci sunt proiecte si preocupari in lucru, pornind de la ajutor in a adormi, cu felurite teme – sensibilizari, inhibari / stimulari calibrate prin AI etc.)
 
Firmele de livrare iti vor aduce ce ai nevoi “acasa” – inclusiv cu drone etc.
Astfel incat se pune problema (de fapt) unde si de ce ar mai trebui sa „iesi”? Si sa vezi ce? (ca realitatea si chiar si tu – esti diferit fata de ceea ce „transmiti”?
Deci – cu adevarat – un fel de adevarat MATRIX (dar consimtit!).
 
Ce se poate face? NIMIC. Caci “toata lumea” merge intracolo (si daca nu vei fi – si – acolo, nu vei mai .. exista / ai lipsi … social, fiscal etc. – si/sau ai fi prea “ciudat”)).
Intrebarea (si poate solutia partiala a unei minoritati) va fi despre: cat de dependent vei deveni / ramane …
 
IMPLICATIE IMEDIATA: va creste rata (mai ales la tineri) de narcisisti ( + acutizari de drame datorate diferentelor intre “idoli” si cum se autopercepe fiecare din restul de … 8 miliarde – de fapt mai intai, circa 2-3 miliarde exact din tarile devoltate, unde studiile previzioneaza o viata mai lunga dar in care oamenii mor singuri, de fapt cu pisica – in fata Netflix …)
* Nota finala > sa vedem daca iau un block (sau mi se reduce fff mult distributia organica …) – lucru constatat de ceva AI si permis prin regulile (prioritatile) setate ale corporatiilor (fata de “liberii cugetatori – ramasi”)

Online-ul / Social Media (de ce te abuzează?)

Te momeste, face un contract cu tine, iti ofera o fantezie (in cadrul careia sunt si elemente care iti fac rau. Si despre multe (+moduri) nu stii (cum – cat etc.) ca adult – dar pt copii / adolescenti?
 
Problema este ca alternativa (la a renunta total la Social Media) > nu este ok. Dar dupa atomizarea sociala (ex: vecini de locuite ori colegi de serviciu care nu interactioneaza), au disparut si sistemele traditionale de comunicare si colaborare ale comunitatilor. De fapt nu mai exista comunitati (decat in limbajul administratiilor locale) prin lipsa de interactiuni cu dezbateri (si normalele conflicte) de-a lungul unor valori (despre care am invatat sa nu mai vorbim deloc).
Asa ca toti avem opinii (si mai ales frustrari) generate de perceptii personale despre ce este „nevoie” + de facut – insa (asa zisa democratie) iar aceste retele sociale (desi ar permite – nu sunt utilizate de oameni pentru asa ceva).
In special pentru ca oamenii le folosesc narcisist (sa se re-prezinte idealizat) si nu pentru a invata – evolua – a rezolva ceva relevant (+ in mod structurat) – ceea ce inseamna si cand (cum) gresesti etc. (deci oamenii tind sa evite sa abordeze subiecte la care ar putea gresi ori ulterior sa recunoasca ca altii sunt mai buni etc.)
 
Toti evita discutiile (reale – relevante – publice) despre reale probleme, solutii + implementari, care implica – normal – si dispute. Dar pentru dispute – de fapt nu mai avem valori (coerente) si mai ales nu stim cum sa intram si sa iesim bine (safe + constructiv) din conflicte. Si fara conflicte (sociale) si apoi acceptarea (reala) a unor solutii (chiar si de compromis) – se ajunge doar la si mai multe fragmentari (bule) si deci imposibilitatea formarii unei majoritati care sa si schimbe ceva (real).
 
Asa ca pentru a mai face ceva – se foloseste non-comunicarea (adica exista o etapa de comunicare bifata, dar cu orice altceva decat ce trebuie). Apoi ignorarea / omisiunea elementelor relevante (potential disputabile).
Linsarea (mediatica – ex: discreditare etc) a celor care insista …
 
Eliminarea premeditata a unor criterii de evaluare. Multa manipulare si in final (bugetate) campanii mediatice „zdrobitoare” cu prezentarea „succesului” si a fericirii (create) … * Abordari luate din consumerism.
 
Dar care (toate) sunt contrare a ceea ce este cu adevarat important (pe termen lung / sustenabil) la nivel individual si a comunitatilor (in sens traditional).
 
Pe scurt: contextul social curent > este extrem de stresant, toxic, nesustenabil.
 
Dpdv SOCIAL (+valori si asociate) – perioada curenta este cea mai proasta din istoria omenirii la majoritatea nivelurilor (..)
 
Cand si cum a fost mai bine? Iata un exemplu din majoritatea trecutului – Pre-industrializare:
Existau (functionale): familia, biserica (preot + infrastructura), administrator local (..), biblia cu rol de cod de moralitate. Existau “straturi” functionale care sa te ajute in caz de criza – calamitate (la nivel personal / al comunitatilor).
 
In prezent: toate institutiile colapseaza, nimic nu functioneaza cu adevarat (cum trebuie): se ignora incalcarea unor drepturi elementare dar se dezbat intens noi drepturi fanteziste (ca relevanta sociala) / sexele se razboiesc / abuzurile prolifereaza / narcisismul creste exponential
Situatia curenta este cea mai rea din perspectiva istorica – pentru ca nu mai avem protectie sociala (cu adevarat / relevanta): nu avem siguranta (in momente de nevoie) / nu mai este nimic din ce avem nevoie cu adevarat.
(deci a nu se confunda existenta + dezvoltari institutionale cu reala capacitate de a si face ceva – diferit de campanii mediatice).
Ce avem (care mai ajuta)? Terapeuti (psihologi). Dar 90% din “pacientii” de la terapie vor (de fapt) prieteni!
(in trecut) Oamenii obisnuiau sa se duca la bunici (pt inteleciune), la prieteni buni si in caz de escaladare – in comunitate la urmatoarele straturi (functionale) [nota: nr. de prieteni buni pe care ai putea conta in momente de criza: prin 1980 a scazut de la circa 10 la circa 1 in 2018). Oare de ce in trecut nu existau (atatea) probleme legate de stres? Si (oare) de ce niciun doctor (la consult) nu ia in considerare aspecte legate de nivelul – sursele de stres (care sunt factorul determinant)?
Avem (un spectacol amplificat mediatic – ca alternativa la campionatele sportive, telenovele si alte subiecte cu rol de substitut social): razboiul sexelor (cu efect corodant si de accelerare a standardelor / decadere).
Majoritatea copiilor (43%) cresc in familii monoparentale (majoritatea cu femei)
Relatiile dintre sexe este in cea mai proasta stare: 31% din adulti sunt singuri toata viata / in 2016, majoritatea femeilor si barbatilor nu s-au vazut (cel putin timp de a 1an) cu un reprezentant al celuilalti sex.
Toate acestea in contextul unei prabusire totala a increderii (sociale).
Cu adevarat, oamnii nu mai cred in autoritati, experti, institutii.
Oamenii (in demersul disperat de a mai gasi sens ..) incep sa caute + experimenze abordari incredibile (caci nimic din ce mai este local – traditional nu mai este credibil >> au experiente si dovezi multiple despre cum au esuat / actorii acestor entitati, s-au refugiat in ritualuri si forme si nu in a mai oferi solutii concrete (generatoare si de conflicte – de care toti fug …)
Rezultatul (la nevoi nesatisfcute) ca prolifereaza tot felul de teorii si solutii fantasmagorice …
Deci lucrurile (cel putin din perspectiva relatiilor sociale) > evolueaza din rau in mai rau ..
 
Cati oameni (mai) pot rezista acestei presiuni (..) de incoerenta / contradictii / etc.? Si cum?
In extreme avem:
1 Miliard de oameni nu au ce manca
1 miliard o duc bine, cu minoritati cu mare rol de influentare (si lideri ca influenceri globali, care experimenteaza cu libertati care nu sunt implementabile majoritatii. Deci cati oameni (mai) pot rezista acestor presiuni (..) de incoerenta / contradictii / etc.? Promovaea aferenta – corodeaza accelerat stabilitatea si coerenta sociala (a majoritatii) pe aproapte toate nivelurile.
* Restul (5+ miliarde) sunt followeri (mai mult sau mai putin constienti / fortati).
 
Partea sociala a (multi) “problemei” este (si) prin rata accelerata a schimbarilor (+eliminarea) sistemelor de valori (iar ce se „propune” este – pentru majoritati – chiar contradictoriu si profund anti-viata / devin noi disonante).
Deci se neaga (ca moda – in consumerism) valorile si sistemele traditionale dar nu se construieste (+ lasa timp suficient) pentru ceva in locurile negate (libere). Ceea ce genereaza noi sfasieri sociale …
 
Deci situatia rezultata – streseaza oamenii (disonante / contradictii), cu solutii de “supravietuire” din zonele de compromis / duplicitarism (“social – political “correctness”).
 
* De aceea mare parte din populatie (mai ales tinerii) > nu au alta alternativa (la depresia implicita) decat a se apara prin refugieze in lumi virtuale (retele sociale, jocuri cu marea solutie in constructie: metaverse).
 
Cei care mai incearca sa mentina (prin consecventa) coerente – echilibre – demersuri sustenabile (mediu, sociale etc.) doar acumuleaza rate uriase de stres, pentru care nu (mai) au sisteme de refulare / compensare / vindecare (normale). Doar (prin consumerism): loterii / substitute (caci doar te uiti dar te poti implica emotional: sporturi din fata televizoarelor, telenovele, concursuri, filme, „eroi” etc.). Si in special jocuri (online). Si mai ales a construi si pretinde (in social media) ca un avatar construit „cu grija” .. suntem …noi (si sa fugim de toti fostii ori potentialii reali prieteni cu contact fizic – care ar putea constata ca nu e deloc asa).
 
Aceasta alienare (mixuri de disonante: una se prezinta si alta se face > in toate straturile sociale) … poate duce pana la sinucidere (care este in crestere). Chiar si tendinta sociala de protejare a tinerilor este profund gresit abordata si doar duce la a crea noi generatii de tineri si mai fragili emotionali ..
+++
 
Decadenta sociala (..) apare cand capacitatea de satisfacere a nevoilor (de baza) a minoritatilor conducatoare, este asigurata si depasita pe cel putin o generatie inainte (si acea generatie incepe sa “exploreze” “libertati” in mod artistic, creativ, moral, care promoveaza “noul” in zonele care distrug motorul + organizarea sociala care anterior permisese progresul si bunastarea. Realitate constatata in cazul tuturor civilizatiilor prabusite.
+++
 
SOLUTII (si merita dezbatere larga):
1) la nivel individual: (re)constructie din interior catre exterior, fizic + psihic, cu munca multa si consecventa. Cu ignorarea (pana la omitere) a oglindirii in retelele sociale (de unde – selectiv – iti mai iei doar noutatile necesare)
2) la nivel familial: o familie bazata pe set de valori + reguli + prioritati cat mai robust (in care pastram ce este bine pentru noi pe termen lung si eliminam tot ce este pentru „cum ne vad ceilalti” + moda, trendy etc. Organizare in straturi succesive asumate. Daca nu exista resurse – trebuie (sa exersam) sa ne simtim bine si cu (cat mai) putin. Doar ocazional – exploram si altceva (nu ca obicei). Ideal = o reala gospodarie (auto) sustenbila (sau macar pe 8+ saptamani)
3) la nivelul comunitatilor (traditionale – care nu mai exista). Deci legat de „vecinatatile” de locuire + lucru + sociale. In maxim 1 an de explorari (..) – conectarea cu 5+ oameni (familii) pe care poti conta (in caz de criza). Pot fi si diferite asociatii / ONG-uri la care conteaza mai putin orientarea (tema principala) cat calitatea oamenilor (ex: poti fi ateu ori ortodox si contribui intr-o comunitate catolica ori de mediu, caci daca este parte a solutiilor si matur si centrat pe valori – sigur creezi valoare si poti fi acceptate de oameni ok). Si cu/prin acestia sa creati planuri de rezilienta (diferite forme de „caritas” – in special socio-emotionale)
4) online (in bule specializate – nisate) > creare si primire de info + DIY etc. valoroase (deci nu pierdere de timp = dependente din nevoi narcisice)
Deci (eu) consider ca solutia fezabila imediat este o reconstruire constienta (din inauntru > in afara) si in cercurile concentrice de mai sus. A „ceva” care in maxim 1 an, sa fie functional cu adevarat. Si cel mai greu ramane in zonele de (auto)disciplinare, de „post”-ire, mai ales in / cu familia si apoi in celelalte (forme de) grupare.
Acceptarea dvs. (..) este direct proportionala cu competentele dvs. reale (nu cu banii etc.) adica ce ai putea face imediat – direct si relevant (fara alte infrastructuri „din spate” ale unor sisteme mai mari care e posibil sa nu mai existe …)
* De la grecii antici, s-a postulat ca (local) o comunitate bine administrabila ar trebui sa aiba circa 5000 de oameni (pentru ca in timp – toata lumea sa recunoasca si stie si prin contact direct – pe toata lumea).
>> Stie cineva grupuri / locuri (in Romania, locale) unde se discuta constructiv si relevant despre astfel de subiecte?
Rog link-uri.
>> (dar) Oare sunt de interes – astfel de subiecte?
Referinte: 
1.1) Google Schoolar … (colectie …)
1.2) ncbi addiction internet online social media 
2.1)  RESEARCH • the world UNPLUGGED
2.2) Internet addiction disorder
3) YouTube => Colectii tematice / TED Talks …
Posted on

Am pus un lemn pe foc, în sobă …

Un lemn mare, gros (abia a intrat în sobă) – foarte vechi și totuși foarte bine conservat.

Îi știu istoria și îmi pare rău că trebuie să îl pun pe foc … Din patru bucăți, am păstrat unul – dar iată, restul intră la consum …
Este un lemn pe care tata a pus mâna de mai multe ori, între 195x-200x, deci în decenii diferite, în contexte diferite …

Și acum cât arde, aud soba vuind și deschid ușa și îl mai privesc din când în când … încerc să îi schițez istoria și povestea …

Sunt trist pentru că așa (.. cu dispariția unor astfel de lucruri ..) tot crește distanța și ruperile de trecut, de lucruri concrete care ne leagă amintirile, trecutul, identitatea …

Este 06.01.2022 – o zi cu soare, cer senin, cu circa 11 grade Celsius. Total neobișnuit (prea cald) față de iernile copilăriei – adolescenței și de fapt chiar până prin 1996 … Așa că am lucrat câteva ore pe afară …
Și m-am hotărât să fac curățenie în foișor și să scot și ultimele lemne de foc, din grămada mutată de tatăl meu prin 1998 din vechea magazie. Și aceste ultime lemne (de azi), au fost primele mutate din vechea grămadă … Care de fapt au fost (iar) ultimele – când prin 1988 au fost iar mutate din (altă) grămadă – aflată (atunci) la coșarul (vacii – bunicii) de lângă gardul cu vecinul (și rudă) Manole Turmac …

Dar de fapt acest lemn – provine din cotețul porcilor (căci între 1979 – 1983) am locuit aici (..) și părinții mei (la fel ca bunicii și peste 80% din gospodăriile din sat) – țineau cu toții și porci (care reprezentau o sursă – garanție de carne pentru sărbători și apoi, cu drămuială – chiar până prin aprilie ..)

Lemnele de stejar groase (din care provine și aceasta bucată) – era în grinzile (supradimensionate) ale
acelui coteț – pentru doi porci. Cu podea suspendată la circa 25 cm – cu podea din alte lemne de circa 5 cm grosime – tot din stejar și tot super dure – toate din aceeași sursă .. și altă poveste …
Porcii (care de regulă rod tot ce pot și de obicei devorează în 2-4 ani un coteț) – nu au reușit circa 8 ani să roadă podeaua și cadrul de rezistență al acestui coteț.
Pentru că lemnele acestea sunt de o duritate deosebită – nu atât pentru că sunt din stejar cât datorită trecutului lor …

Întâmplarea face să fiu chiar martor al zilei și descărcării a circa 2 căruțe de lemne – între care și acestea – prin 1974, în curtea bunicilor.
Lemne trimise de tata („acasă”) – pe care le-a primit ca formă de plată în natură pentru una din multele lucrări neobișnuite făcute de tatăl meu: dezmembrarea unui bazin și debarcader de la o vilă de pe malul lacului. Lucrare atipică, ne-normată, făcută după program cu o echipă pe care el le forma și coordona.
Pentru că făcutul și desfăcutul de pontoane – debarcadere – garaje și mai ales pilonii de lemn aferenți – reprezentau lucrări rare și cam unicat în România. Iar tatăl meu era cunoscut ca având experiență – mai ales la făcutul majorității construcțiilor pe apă (de la vile) dintre 1956 – 1969 (an după care s-a reorganizat administrarea vilelor de la Snagov și la „Comitet” s-au făcut angajări și au apărut primele echipe cu salariați permanenți și apoi specializați.

Așadar, lemnele acestea de stejar – au stat mulți ani în apa lacului Snagov. Iar lemnul (mai ales de esența tare) care stă în apa unui lac – se acoperă cu alge, apoi în timp cu scoici și în timp se întărește și intră într-o formă de conservare care permite acestor lemne să se păstreze multe sute de ani și chiar mai mult …
Când ții în mână o bucată de stejar care a stat în lac (cel puțin un deceniu) – simți cum este de două – trei ori mai grea decât o bucată similară, tot uscată – dar venită direct din pădure.
Apoi, dacă încerci să tai astfel de lemne, nu reusești cu toporul iar cu joagărul sau fierăstrăul – foarte greu tai și trebuie să reascuți des sculele …

De fapt, chiar tăiatul acestor lemne are o altă poveste (..) fiind într-un târziu tăiate cu un mini-gater din acelea mobile (și improvizate) care umblau prin sate, toamna – special pentru a mai tăia trunchiuri de arbori aduși din pădure cu căruțele în fața curților sătenilor. Iar pentru a tăia aceste lemne, s-a tarifat dublu – plus câțiva litri de țuică bună… Aranjament care a meritat căci și la ardere, astfel de lemne țin mult și fac multă căldură …

Și totuși, povestea acestor lemne nu se oprește aici …
Pentru că lemnele de esență tare (stejar de fapt) folosite ca piloni – la construcția debarcaderelor, garajelor și pontoanelor, erau cerute pe comandă specială și recepționate unul câte unul și cu mare grijă. Exact de oameni ca tata (și foarte posibil – chiar tot de el) – când forma echipele (tot adhoc, pentru lucrări speciale, el având și experiența de dulgherie pe șantiere ale Trustului Carpați, unde a lucrat și cu tatăl sau – bunicul meu – la alte proiecte atipice…)
Pentru că lemnele de stejar pentru piloni rezultau din spargerea de-a lungul, din trunchiuri foarte lungi, foarte drepte de stejar, fără noduri ori alte “vârtejuri”. Care apoi se fasonau manual până când ajungeau cu secțiuni fie pătrate fie rotunde …
Și lacul Snagov fiind în mijlocul (foștilor) Codri ai Vlăsiei – comanda se onora prin Ocolul Silvic, care tocmai se (re)organizase … Căci în anii 195x se tăiaseră multe mii de stejari seculari pentru a fi trimiși în Rusia în contul datoriei de război și local mai se tăiau stejari seculari – pentru diferitele nevoi de la vilele și complexele care s-au mai (re)construit de comuniști.
Cele mai bune lemne de esență tare se adunau periodic într-un depozit pentru nevoi speciale. Și lemnele pentru aceste debarcadere și construcții pe lac, pentru vile – se puteau lua din acel stoc.

În concluzie, bucata de lemn care acum arde în soba mea, provine dintr-un stejar secular tăiat prin anii 195x (implicit) pentru destinația Rusia, sortat fiind pentru nevoi speciale locale. Motiv pentru care a ajuns în lac, ca pilon – unde a stat prin anii 196x (și ar fi putut rămâne în lac și peste 400 de ani – așa cum sunt pilonii de la podul făcut de Vlad Țepeș către Insula Snagov de prin 1456 …).
Dar la ceva modificări și noi configurații – iată că au fost scoși și prin a doua parte a anilor 197x a ajuns în curtea bunicilor (a noastră). După ceva timp au fost parte a unui coteț de porc. Care a fost mutat de 2-3 ori prin curte (ca loc). Apoi (la demolarea acestuia), lemnele rezultate au fost tăiate (cu greu, cu un gater mobil) și stocate ca lemne de foc. Însă, mutate fiind de mai multe ori, au ajuns ba primele, ba ultimele în diferite grămezi de lemne (mutate și acestea de câteva ori) între 198x-2000.

Iar astăzi, 06.01.2022, la circa 70 de ani (de la tăierea din pădurea apropiată) – iată că ajunge să fie ars în sobă. La o distanță de poate sub 1 km de locul în care, stejarul secular din care provine a crescut … Dintr-o sămânță pusă cu cel puțin 80 de ani (poate și 200-400 de ani), deci sigur înainte de 1890 – poate chiar 17xx …

Privesc și ascult sunetele acestui lemn care arde acum în foc. Ard celule formate din substanțe reciclate timp de mii de ani, din fundul fostei mări Sarmatice si in ceea ce odată erau Codrii Vlăsiei – urcate datorită evaporării căldurii și luminii soarelui – altor vremuri. Ard straturi – straturi, formate în ani și ani (cel puțin 1890 – 195x). Lemn al unui stejar care (viu fiind) a asistat la tranziția de la un mic cătun (Dobroșești – până în 1938, cu sub 50 de case) cu oameni pentru care iernile erau examene adevărate de supraviețuire, la vremuri în care pădurea (natura – biodiversitatea rămasă) se luptă să mai supraviețuiască … (în explozia imobiliară și inconștiența globalizantă).

Și mă gândesc de câte ori o fi pus tatăl meu mâna pe el (în scenariul maximal):
1) 195x: la alegerea lui din depozitul special (poate chiar din pădure și atunci ar fi putut participa și la fasonarea lui). Apoi la prelucrarea și pregătirea lui ca pilon, apoi la baterea lui în fundul apei (cu berbeci – montați pe o plută mobilă de pe lac)
3) 197x: la dezmembrarea construcției de pe lac, context în care s-au scos și (cel puțin) o parte din stâlpii bătuți în lac. E posibil să se fi folosit și unul din vaporașele de la ICAB (ca remorcher) dar și să se fi folosit tot o construcție indigenă cu berbeci – adaptată pentru așa operație. Apoi – transportul acasă și apoi tăierea la dimensiunile necesare – cotețului pentru purcei
5) 198x: mutarea (repetată) a cotețului prin curte și în final – dezmembrarea acestuia. La un moment dat, a fost dat celor cu mini-gaterul (care le-a transformat în lemne de foc). Și apoi – trunchiurile – mutate și puse în grămezi
6) 199x-2006: Grămezi care au fost mutate între cel puțin 4 locuri diferite …
Ultima dată – sigur – tata (singur, fiind și pensionar) le-a mutat cum a putut (fiind și bolnav dar dornic și încăpățânat să le facă el pe toate și singur …)

.. Îl știu bine pe tata. Știu și că (la bătrânețe) lua mai multe pauze și se gândea mult atât la trecut cât și la viitor. Așa că știu sigur (cum și obișnuia – în alte ocazii) să se gândească și la cine – când – cum le-o mai lua “la mână” (și o ajunge să le și ardă …). Odată ce ne-am mutat cu toții la București, lemnele acestea de foc au stat aproape 30 de ani, în ceva lungă așteptare …
Până astăzi .. Când uite, am un răspuns concret la gândul și întrebarea tatălui meu de peste ani:
„Da tată, lemnul acesta arde acum în soba din casa noastră, construită de tine, în soba din camera 2 – unde am dormit împreună în același pat – 4 ani, ard astăzi pentru a încălzi și pe cei doi nepoți ai tăi – pe care nu ai mai avut răgazul să îi și vezi și să te poți bucura de ei …”.

.. Și am păstrat (și) o bucată din acest lemn (pusă acum lângă alte câteva amintiri ale familiei – fiecare cu povestea ei) – pentru când vor crește nepoții tăi suficient de mari pentru a vedea – atinge – auzi și încerca a înțelege nu numai cât de schimbătoare pot fi lucrurile (..) dar și viețile oamenilor, în care una sunt așteptările tale și eforturile mari și necesare pentru a urma o anumită cale și alta este unde și cum ajungi.
Posted on

PsychoHistory & Mathematical / Computational sociology

.. tocmai am avut o scurta discuție de “tip vechi” (cum aveam prin anii 198x) de circa 45 min cu un fost coleg de MBA. Tip de discuții (și tip de om) – extrem de rare în acest “prezent” (2021.03.xx). Context în care ne-am amintit (tinerețe, anii 198x, idealuri, vise) și cumva și Fundatia (seria) și Asimov (care atunci și uite, pentru noi și acum) – rămâne tot ca un fel de ideal (chiar utopie) .. Dar ceva pozitiv (față de mizeria mediatică și micimea preocupărilor celor 95% din oameni cu care interacționăm în prezent …)

(vorbeam ca ..) .. Eu am tot căutat în anii 199x și chiar în  200x detalii / noutăți despre Psihoistorie … (=subiect central în Fundatia) și care ar fi trebuit să fie confirmat / infirmat științific … dupa 70+ ani de la apariția seriei …). Și pentru că nu găseam nimic, am concluzionat că – tocmai – “unii” lucrează la acest subiect / proiect. Căci una din axiome era chiar faptul că psihoistoria nu ar putea avea aplicabilitate – daca lumea (subiecții) ar fi știut de existența și utilizarea ei ..)

Dar iată că în ultimii ani par să apară detalii. Ceea ce poate însemna fie că psihoistoria  nu este fezabilă (realistă) ori că domeniul s-a divizat un multe alte sub-subiecte (dar si poate ca – pentru derutare – este oportun a se prezenta un “ceva” în locul unui “nimic” – suspect în sine ..)

1) deci câteva pagini în Wikipedia: Psychohistory / Psychohistory (fictional) / Mathematical sociology / Computational sociology / etc. / care prezintă vechituri (par să omită ultimii 30 de ani și corelările cu noile tehnologii și mai ales modele + tehnici folosite și pentru alegeri etc.)
2) o excelentă sinteză (..) > Future Psychohistory / Computation and Humanity (de 24 pagini)
3) Quora (dezbatere) > Is psychohistory possible? Is it possible and useful to mathematically formalize human behavior on large scales to probabilistically predict the future? 

* Astfel că dacă detaliile de la punctul 1 mai degrabă dezamăgesc, detaliile pe care le poți înțelege și corela de la punctele 2 și 3 (+ câteva filmulețe din Youtube – interviuri Isaac Asimov) – îți pot completa golul și posibilele motive ale lipsei de referințe publice (+gratuite): subiectul legat de dinamica maselor (populației) – modelari – teorii – concepte – instrumente – discuții asociate (toate sunt mult prea importante si cu potențial de influențare, pentru a fi accesibile public)

Re: Wikipedia, este (deci) interesant cum subiectul (simplu) – are informații vechi (..). Cel legat de Fundatia – Asimov are completarea (ficțional). Iar pe circa 12-25 de subiecte (derivate) ceva există ‘mișcare” și noutăți. Totuși (in continuare) nu găsești public info re: modele – teorii re: modelare > predicție > influențare mase (mari) de oameni, populații etc. [sau poate ar trebui să mă ajute ceva specialiști – care nu știm la ce școli și după ce programe și manuale ar învăța, dacă nu par a fi nici măcar articole științifice). 
Caci cu toții ne-am aștepta ca un astfel de subiect să fie completat (la nivelul anului 2021) măcar cu o foarte consistentă critica (dar fundamentată riguros)

Noutate: In 2021 ar apare primul film legat de (seria) Fundatia. Si se spera ca ar putea ajunge la 8 serii a cate 10 episoade (deci 80 de filmulele).
> Iată aici primul trailer (din 22.06.2020): Foundation – Official Trailer (2021) Jared Harris, Lee Pace, Sci-Fi TV Series 
* Notă: e posibil ca pandemia din 2020 să fi încetinit / redus lucrul la filmări … 

CONCLUZII + Presupuneri:
1) nevoia (socială) de modelare – predicție (a evoluțiilor – schimbărilor) sociale, este de un interes covârșitor (cel puțin pentru doritorii de putere, bani, manipulare etc.)
2) este de așteptat ca cercetările (si ceea ce poate da și rezultate practice) – sa nu apară public o foarte lunga durata de timp (sau sa apară doar elemente nefuncționale, critici, elemente nesemnificative etc.)
3) capacitățile (tehnice) de modelare / procesare – au crescut foarte mult în ultimii 30 de ani. Măcar pe situații mai simplificate (sau trecute) – ar trebui să apară (și prezentate si public) niște prime modelări …
4) The Limits of Formal Theory in Sociology > sugerează (și din ierarhia modelelor existente în prezent, ca totuși matematica (și calculele + simulările) sunt cele care (totuși) vor contribui (și) la modelari sociale …
5) prin 2011 (în calitate de consultant în management), am fost contactat de o firma străină (care dorea contacte + PR pentru a ajunge la politicieni etc. – și deci în final nu am colaborat) și care mi-a prezentat două software-uri de analiză online (în culori roșu și albastru) si identificare a unor centre (ip-uri) care susțin ori compromit un subiect dat (nume – denumiri – scurte expresii) si care aveau ceva AI pentru a elimina “zgomotele” etc. Deci un instrument tare interesant (in social media) pentru a putea vedea (dinamic) cum apar + cresc anumite subiecte (și cine le sprijină / atacă – discreditează)
6) un articol interesant re: monitorizare rețele sociale / distructive : “Influential Nodes in Worldwide Terror Networks: Centrality + Improved Graphics” 
O reformulare “pozitivă” a aceleiași nevoi ar putea fi “software pentru crearea de arborescențe a citărilor” (cine preia de la cine // + cine interacționează cu cine // etc.). Completat cu un AI care să grupeze în categorii diferite (ex: de bine sau de rău / doar zice sau ar putea să și facă / e real ori e fake etc.)
7) alte subiecte: Social simulation / Simulated reality / 

# Altfel … se poate considera doar că se lucrează (..) + sunt rezultate (..) + nu se poate prezenta și public tocmai pentru că cel puțin o axiomă din cele ale lui Asimov este valabilă: modelările pentru influențare (..) nu mai funcționează dacă se știe public (..)

Posted on

Cum și de ce să îți folosești mintea … (și de ce este important)

Cum și de ce să îți folosești mintea … (și de ce este important)

Filmuleț cu câteva exemple de bun simț / + scurta poveste de Asimov – re entropie / și alte câteva punctări (re: nocivitatea religiilor, în special prin habotnicismul pracțicantilor radicalo – agresivi) 

Despre “iluminare” (verifică și în Wikipedia ..) se consideră că “vine” dacă și când primești un ajutor extern (divin / suplimentar). Și astfel rezultă o credință (=certitudini) pe care o ai – dar nu o poți descrie, explica, replica etc. [puține religii considera iluminarea – o eliberare 🙂 ]

[Nota: sunt cercetări neurologice și psihilogice despre relaxarea mentală și reducerea până la eliberare – a stresului, când “externalizezi” cauzalitățile, responsabilitățile etc. / Până și o gazelă prinsă de un pradător și care o mănâncă de vie – generează anumiți hormoni și pare să nu mai simtă durere …]

Astfel că abordarea științifică rămâne singura abordare consecventă, riguroasă (are ca test: posibilitatea reproducerii cauzale – și în timp o abordare cumulativă) – îmbunătățește modele. Toate – imperfecte – însă doar acestea au permis progresul și evoluția.

Evident, în fața (propriei) ignoranțe, neputințe, limitări, eșecuri, drame – este incomparabil mai ușor să dai “vina” (externalizezi, adică nu tu ..) pe destin, zei, pe alții etc. (și să fugi de responsabilitate). Si (la pachet) si de sansa de a invata ceva (si progresa) .. Si deci rămâi și repeți (tu și familia ta și comunitatea cu care te identifici … „istoria” / vezi Eric Berne – Transactional Analysis dar mai ales „modelele” de comportament din familie și copilăria timpurie, pe care le vei repeta inconștient – dacă nu reușești să evoluezi, cât să te autopercepi și să poți „să te auto-depașești” …)

Mai apoi, dacă “sistemul” (religia) pe care îl adopți (inconștient – prin educația primară sau lenea de a cerceta > compara > gândi cu capul tău) îți mai promite și (bonus) ceva imortalitate, iată că îți “câștigi” o auto-stimă (și auto-respect) care îți dă și o (mult dorită) superioritate … căci tot erai (în căutări – tocmai pentru că erai) pe minus …

La toate acestea, se mai adaugă presiunea socială (forță din afară) și nevoia de apartanență (forță dinauntru). Toate (forțe) – pentru a rămâne … “conservator” …

Însă, dacă te gândești doar la alte miliarde de oameni care chiar acum au “altă credință” (si sunt captivi doar prin mimetism social familial dar și limitări la mai multă cunoaștere – educație) … oare o fi bine să ai o așa certitudine că “a ta e aia bună” și (sigur – prin acea “iluminare”) toți ceilalți “greșesc”? Oare nu o fi (simplă) aroganță? (păcat sancționat chiar si de majoritatea religiilor)?
Și de fapt, orice alta forma de viață (sigur?) este “inferioară” și poate fi abuzată?

Și dacă mai consideram și evoluția în timp (a religiilor + cine, cum și când a “fabricat” “regulile” ritualurilor religioase – care de fapt mențin “unitatea”) – nu e stridentă diversitatea “credințelor” – ajunse antagonice (fiind chiar peste 3000)? Nu sunt suficiente dramele, suferințele (și chiar crimele, războaiele) create de acestea?

Și dacă ne mai gândim (puțin) la cea mai mare discriminare făcută chiar prin religie?

Oare (așa zisa creație) – nu o fi pentru toți oamenii (sau doar unii sunt mai “aleși”)?

În concluzie (cum susține si Neil , oare nu o fi mai bine să “gândim cu capul nostru”? (cum a făcut-o mereu infima minoritate de oameni, care de fapt au revoluționat și creat progresul – chiar și dacă au fost arși pe rug etc. – nu doar bârfiți că “sunt diferiți”?). Majoritatea – nici nu ajung să viseze că “poate fi și altfel” (chiar dacă – nu neaparat mai bine, căci e mai greu și de unul singur să respecți și regulile sociale și greutățile și să îți asumi că mori și nu urmează nimic apoi și peste toate acestea să mai rămâi și generos și cu adevărat “să întorci și celălalt obraz” …)

Voi pune în comentariu și un link la o scurtă poveste a lui Asimov (pe care însă nu o vor putea înțelege decât cei care au educație cât să fi înțeles măcar principiile termodinamicii din clasa a 7-a) … Iata link-ul aici

Notă: În setul de circa 40 de programe de training ajustate și livrate de COMPASS Training (timp de 17 ani) erau câteva și pentru compețente din zonele: “Problem solving“, “Constructive cristicism”, “Complex problems” – corelate și cu ceva Covey – 7H,  TPS etc. Însă toate acestea au sens doar într-o lume (și context) în care majoritatea are umilință și onestitatea să recunoască că (tot) nu știu (mai nimic – fata de „cât este”), că încearcă să înțeleagă, că modele (științifice etc.) pe care le au sunt incomplete și nesatisfăcătoare – însă continuă să le perfecționeze și nu acceptă “minuni” (“din loc în loc” în modelele lor) …

Însă cei mulți (din confort / comoditate / lipsa posibilității de a afla altceva / lipsa modelelor și a permisiunii în comunități de a fi diferiți etc.) – nu (mai) fac nimic pentru a evolua. Și între aceștia, mai sunt și câțiva „activiști” care fac excese … (deci radicali). .. poate doar pentru că nu le ajunge certitudinea că ajung în rai (vor să fie și „în primul rând” – deși poate acolo sunt mai multe dimensiuni și nici nu folosește așa ceva … 😊

Azi 27.02.2021 ora 20:45, am refacut un joc aproape uitat (si care imi dadea rezultatele la tot felul de probleme – de scola, tehnice – prin adolescenta si circa 10-15 ani ulterior ..). Concret, m-am linistit (..) si mi-am pus intrebarea si am tot glumit despre ea, cumva fara sa imi doresc cu adevarat (intens) raspunsul .. si acesta venea mereu… 
* Acum mi-am zis sa incerc cu principiul al 2-lea al termodinamicii. Adica, “cum ar putea energia sa treaca de la un sistem rece la unul mai cald?” …
Si raspunsul pe care l-am primit a fost, nu cum ci cand … Si anume cand se ajunge la simetrie (totala). Context in care, de fapt nici nu mai exista nivele de energie (si nu mai are rost nici intrebarea – mai ales in formularea initiala). Dar mult mai interesanta este implicatia (imediata) … Si anume ca imediat ce s-ar “rupe” simetria, rezulta un (nou – haos – “lumina”) si distributie de “dezordine” si deci “nivele de energie” si deci un nou ciclul si proces de “reordonare” … asa cum se intampla acum cu universul … 
[hint vizual: inchipuiti-va o multime enorma de bile albe care se tot agita si deci misca si asa “par” sa aiba energie – pana cand se “ordoneaza” total. Si cand se rupe “aranjamentul”, pentru ca toate se reconsidera unele cu altele, din imediat un alt sistem de referinta, haosul = dezordinea este maxima …]

# Tare interesant ar fi ca un matematician – fizician sa “traduca” ori “modeleze” un astfel de sistem / proces. Si apoi sa il valideze (testeze) in raport cu alte modele (ipoteze) aflate in lucru. Si asa ceva, poate ar fi o noua idee / abordare …. 🙂 

## Sau doar un vechi si stupid joc din adolescenta (cand adormeam cu capul pe masa si culegerile de probleme de mate …)

Posted on

(auto) Transformarea celor din jur …

(fragment cu rol de exemplificare suplimentara “de ce devine extrem de greu sa reusesti sa faci schimbari ale membrilor familiei”)

Intre 1999-2009 am reusit să “transform” cel putin cateva zeci de persoane (si cateva din firmele mele CC/CT) – din circa 120 carora le-am facut cel putin doua prezentari (intalniri) – legat de asa ceva. Cu circa 8, demersul a fost si explicit – constient – total planificat. Pe metoda practica – invatata de la mentorul meu Michael Burnson (US).
Principala diferenta (sustenabila) a fost constientizarea si exersarea competentei de (auto) schimbare comportamentala (orientata pentru dobandirea de noi – viitoare competente).

Una din arbordari incepe si are instrumente legate de Efectul Pigmalion si Galateea.
Note: Pentru mine a fost (initial) tulburator sa constientizez cat de mult m-a ajutat in copilarie si adolescenta contextul Pigmalion (al familiei si catorva persoane: invatatoare, diriginta, 3 profesori) – in paralel cu contextul Galateea (pe care singur mi l-am creat).
Efectul Galateea = cand asteptarile (preferabil – pozitive) despre tine insuti – se (auto) indeplinesc

Reconfirm (din proprie experienta ca subiect cat si ca initiator) ca pentru tineri este esential sa aiba parte de o suita de mentori (in + legat de diferite momente / subiecte). Exemple (modele) de oameni (caractere, comportamente, alegeri in situatii diferite). Si mai ales pentru a face alegeri mai putin “profitabile” pe termen scurt, pentru beneficii mai mari pe termen lung (deci – mereu – insuficient probabile). Ceea ce este (dupa 2000) total opus propagandei consumeriste (de ati satisface imediat si total orice nevoie cat “platesti” mai tarziu …)

Insa, mereu – rezultate apar doar cu efort, munca, perseverenta, disciplina si (proportional) cu ceva sacrificii. Iar astfel de demers (si abordare) mi-a devenit din ce in ce mai greu (putin posibil) sa o fac in ultimii ani (si mai ales cu cei nascuti dupa 199x) …

Cea mai mare mâhnire este ca nu am reusit sa implic (obtin rezultate) cu aceste abordari – pentru cele mai apropiate si importante persoane din viata mea personala. (Inca) Presupun ca datorita conflictului de asteptari (..) conform caruia, cei apropiati considera ca “obligatia” mea este sa ma port frumos cu ei (sa ii menajez, sa nu ii stresez, sa nu ii provoc spunandu-le lucruri care sa le creeze disonante etc.) Pe alta parte, daca si cand i-am pus in situatii “ne-confortabile” – exact in baza relatiei intime, “solutia lor” au fost sa reciprocheze cu obiectiv pur emotionala (legea talionului: ochi pentru ochi). Pe cand un parinte, mentor etc. iti face dificultati exact pentru a putea creste mai repede si (a te auto)explora si “altfel”. Exemplu concret (personal): deci nu imi placeau deloc de invatatoarea mea si apoi de diriginta mea (care mi se si parea ca se poarta cu toti dar in special cu mine) – foarte rau, dupa 35 de ani am inteles (si apreciat) ca ce m-a ajutat cel mai mult (sa ma schimb si mai ales sa ma autopercep in ceva procese de auto-schimnare) – a fost exclusiv datorita acelor “chinuri”. Am apucat sa multumesc doar uneia, prin 2009 … Si acum circa o ora (telefonin) lui Michale Burnson .. Nici tatalului meu nu am apucat sa ii spun si multumesc (explicit si ca adult constient) – pentru “raul” din perioada de crestere, (atat de) necesar pentru pregatirea din viata de adult …

* Caci pentru “schimbari” e necesar crearea unui anumit climat, mentinerea unor raporturi, crearea unei relatii solide (de incredere – apreciere), crearea unei suite de “provocari” pentru trainee (de regula stresante si din care trebuie sa iasa singur invingator) si apoi doar o confirmare a reusitei (nu cu aberante aprecieri – asa cum se doreste si sufera aberant in prezent ca nu se acorda …). Asa ca partenerul de viata ori copii ori membri ai familiei nu (pot) accepta alte roluri de relationare (sau mereu cand “dau de greu” – vor riposta fata de incercarile din rolul de mentor – justificand ca ai incalcat “asteptarile” din rolul cel mai “comod”). Si ce suferinta mai mare poti avea (..) decat sa stii ca ai ajutat pe altii (..) din stadii mai inferioare (..) si constati ca nu reusesti sa imbunatatesti nimic pentru cei mai apropiati oameni (si in plus sa si suporti zi de zi consecintele lipsei acestora pe parte de interactionare, rezolvare de conflicte, probleme etc.) Probabil ca similar doctorilor (..) o solutie ar fi sa “se trateze” (pe bani) la terti (cu care nu isi permit “familiarisme” si santaje “intime”) si mai ales au respect (pentru ca si platesc!).

Despre Pygmalion si Galateea > cateva detalii …

1) materialele (inca) extrem de folositoare (cu filme, formulare, etape, exercitii, teme etc.) – sunt de actualitate si au si licente (copyright). Asa ca nu pot (aici) sa redau din ele Alternativa (la cerere): As putea prezenta unui grup de minim 6-8 persoane doritoare sa aloce macar 4 intalniri a cate 2 ore;
2) in continuare prezint macar cate ceva din ideile principale (bazat pe ce regasesc in internet ca informatie publica – la care pun link)

a) [5:51] Film The Pygmalion Effect and the Power of Positive /  Expectations
b) The power of the supervisor’S expectations and the power of your own
Your expectations of employees and their expectations of themselves are the key factors in how well people perform at work. Known as the Pygmalion effect and the Galatea effect, respectively, the power of expectations cannot be overestimated. Whether applied consciously or unconsciously, the expectations affect the productivity and contribution of your employees. These are the fundamental principles that you can apply to performance expectations and their outcome of potential performance improvement at work.
c) Nu pot apare realizari (rezultate) fara o (auto) presiune (munca / presiune / sacrificii). Facute fie de (prin) = efectul Galateea. Fie facut ca urmare a asteptarilor unor terte persoane (rol – gen mentori, caci au ei competentele dorite) – insa metoda si cerintele acestora, sunt (inevitabil) percepute (prea) “dureroase”. Asadar, cele mai mari “schimbari” pozitive (ori perceptii de suferinte si nedreptari) sunt direct proportionale cu intensitatea celor doua abordari. SI ideal ar fi cand opereaza ambele (si se capaciteaza reciproc). Si in mod normal, orice adult de peste 30 de ani ar trebui sa recunoasca cel putin 1-3 monente din viata lui in care (macar) s-a “intamplat” asa ceva. De unde beneficiul potential de a utiliza abordarile in mod constient (si repetat + ajustat la noile perechi de subiecti)

Exemple (situatii) amuzante (dar triste – date fiind consecintele si dramele asociate):
1) asteptarile soacrelor (care supra-apreciaza copilul lor si cel putin inconstient, sub-apreciaza ginerele/nora?)
2) cei care se auto-considera etalon pe ceva competente. Si incearca (si chiar cu buna intentie – credinta) (+ desi au si acordul – doar superficial al –  “partenerilor”  sa puna presiune pe cei din jur. Care nu au interese reale si mai ales motivatii pe masura. Si evident vor reactiona si “justifica” ca e … “prea mult”, greu, gresit etc. In fond, vor recunoasterea competentei – dar fara sa plateasca pretul platit de cel care ii invata (metoda lor – cu care ei au reusit). 
3) cum sa faci schimbari in timp prea scurt? Sau cu persoane care (din lipsa de educatie) au doar reactii (emotionale), nu inteleg procese si determinism (caci cred in “soarta”) si isi justifica reusita ori esecul prin “noroc” ori religios (fetisist” cu “asa a vrut sau nu a vrut Domnu'” (‘lui sa ne rugam …). Caci mereu costa mai putin o acastiste de 5 lei (unde “te vede lumea”) si faci lucruri de aparenta (ca gloata) doar pentru conformare (“a fi in randul lumii”). Cum poti trezi (pe ce nervi si cum sa apesi) o astfel de persoana? Care te place sau te respinde doar pe baza de inconstienta afinitate (si la cel mai mic disconfort) te arunca in ceva categorii si apoi nu poate (reuseste) sa argumenteze nimic (..)? De unde si cum poti sa schimbi ceva la/cu o persoana care nu te poate “cuprinde” si orice toleranta o percepe doar ca “slabiciune” si are ca obiectiv in viata doar (ca gloata) sa se sincronizeze cu ceilalti (cand se inchina) … fara a avea un oricat de mic simt de filtrare / validare critica a informatiilor din viata lor?
4) pe cei care au sisteme de valori primitive (ex: bani etc – fara valori ori limitari/scrupule). 

Profețiile auto-îndeplinite …
Chiar există (legate de oameni – în anumite condiții, limite).

Exista o dramatică diferență între:
a) schimbari abordate conștient (de cei implicați), planificat, nu 100% probabile  (ex: chiar si o operatie) si care au o suita de procese constientizate si un demers cu seturi de indicatori de monitorizat etc.
b) schimbări așteptate (proiectate) asociate cu reacții emoționale (mai ales traume din copilărie, viață etc.). Exemple:  e1) eu am avut o viata mizerabila si tu (ori chiar copilul meu) va avea la fel / e2) nu poti tu sa reusesti ce nu am reusit nici eu si daca vad ca avansezi atunci pentru a nu  suferi ca tu reusesti – chiar te sabotez eu intentionat / e3)  barbatii “este mizerabili” pentru ca mie asa mi s-a intamplat si atunci si ginerele meu ori toti “este niste porci” (si e doar o chestie de timp pana cand profetia mea se adevereste si in asteptare pot chiar si sa contribui putin la “dovedi” – caci altfel ar mult prea mare suferinta de a recunoaste ca eu am gresit cu mine si cei din jurul mei – demult etc.
Nota: vezi si Jocuri pentru adulti – Eric Berne (pentru mai multe scenarii si apoi repetarea lor de generatia urmatoare, doar pentru ca lipsa de educatie nu le permite constientizarea si ruperea profetiilor facute in familie cu rol de justificari pentru neferitici si preluate de copii – ca scop – obiectiv de viata)

Nota finala: finalizarea acestui draft de articol, poate fi facuta dupa ce s-ar  decide (mai bine) asupra grupului tinta de (potentiali) cititori (pentru a fi reajustat la un anumit nivel de intelegere dar mai ales pentru a formula ceva obiective ale articolului …

Posted on

Limitarea la 250mp/familie și taxarea restului de către partid, via CAP și Primărie

Exemplificare relevantă (pentru istorie / educația urmașilor): Iată cum a fost sancționată familia mea (și la fel – toți ceilalți săteni, nu doar din Snagov ci din aproape întreaga țară), in 1980.

CONTEXT (anii 1980) local – în Snagov:
1) familia Ceausescu locuia la mai putin de 600m de casa noastra (si zilnic treceau cu masina prin fata curtii catre Bucuresti si apoi inapoi, intre aprilie – octombrie)
2) in localitate (de fapt la Muntenia) mai era un pluton (18) de ostasi (“paza” vile – demnitari) ramasa din compania (circa 100) instalata la Snagov prin 1950
3) Militia batea localnici (in sediul lor) pe diferite criterii. Dar mai ales preventiv si pentru a intretine vie ideea de bataie (din anii colectivizarii fortate / a abuzurilor din perioada interbelica / a boierilor dinainte si mai ales a abuzurilor din maximul de asuprire al fanariotilor de la Manastirea Snagov (pana prin 187x). Asa ca mereu o minoritate – chiar local – abuza de majoritatea celor care incercau sa supravietuiasca si plateau felurite taxe;
4) majoritatea localnicilor lucrau la CAP si nu o duceau prea bine. Unii mai trebuia sa fure cate ceva de pe camp (pentru “completari”). Deja cateva grupuri de femei fusesera arestate temporar, anchetate si unele chiar trimise  pentru 1-3 luni, la ceva puscarii ori locuri de munca (cam fortata) din tara. Aceste femei mergeau in grupuri de  biciclete intre satele din jur si treceau si prin campurile cultivate de … CAP. Cativa stiuleti de porumb (pitite printre haine sau in san) – puteau reprezenta o masa pentru familie sau supliment de hrana la cele cateva gaini, care mai dadeau oua familiei
5) liceul Snagov (cu profile real / uman si mii de elevi) – urma sa fie transformat in Scoala cu profil Agricol (10 clase) si restrictii asupra copiilor de a mai pleca “de la sate la oras” la scoli mai bune (indiferent de calitatile copiilor ori preferintele acestora ori a familiei)
6) Romania continua intrarea intr-o zona a penuriilor la diferite produse (cu apogeu intre 1986-1988)
7) exista o teama generalizata intretinuta si prin faptul ca o parte (nestiuta) chiar a localnicilor (si asa era in toata tara) – obisnuia sa isi “toarne” vecinii la diferitele forme de militie / securitate / partid etc. Nu atat din nevoie sau invidie – cat din reflex (..) de parca nu se mai simteau bine daca intr-o luna nu mergeau sa toarce ceva pe undeva;

Localnicii (in special prin parinti si bunici – care erau oameni tineri prin anii 1940-1950), aveu viu in minte cum li s-au luat terenurile (de mii de metri patrati – din care se hraneau). Si fara resurse au ajuns dependenti de modul de “repartizare” “stiintifica” si lipsa de alternative (incat pentru a avea un loc de munca si deci asigurata o subzistenta pentru familie – trebuia sa stai “cuminte” si mai ales “sa taci” – daca puteai sa mai intelegi ceva si mai ales in fata si despre abuzurile “sistemului”)

In 2020, aveam sa gasesc in hartiile familiei (oarecum dosite cu grija – dar pastrate) o suita de acte despre o “imputare agricola” (retroactiva) aplicata tatului meu (in calitate de “cap de familie”). Despre care nu am stiut nimic (probabil familia a decis sa nu ma incarce cu asa tristete, avand si eu de facut o naveta grea timp de 2 ani intre Snagov si liceul I.L. Caragiale din Bucuresti).

Actele (din cele 4 imagini) nu pot fi deslusite de tinerii de astazi, fara explicatiile urmatoare:

1] 1980.03.27 * Decizie de Imputare (retroactivă: din 1980 pentru 1979) întocmită la o zi după data trimiterii angajamentului – care avea să fie si el transmis. Pentru terenul din curte („deținut nestatutar”) și care considera statul că este teren arabil. Termenul de plată era de numai 15 zile. Analizând chitanța (dinn 17.06.1980) vom constata că (și) tata a încercat să se opună (măcar să întârzie) și să spere că și alții se vor opune și poate nu va începe aplicarea (și plata) anuală a unei noi taxe. Dar cel mai important și negativ aspect materializat prin această Decizie de Imputare era faptul că acum și astfel chiar se “dovedea” sătenilor (imperativ și punitiv) că li se mai lăsa maxim 250mp per familie. Căci la sate, după naționalizări, colectivizări (forțate) și alte “reduceri” – oamenii mai aveau prin curți (în general) cam 800 – 1400 mp per familie (căci așa erau amplasate casele – magaziile, WC-urile și fântânile). În multe locuri, CAP-ul și-a format niște terenuri arabile și în spatele curților sătenilor (cum era și la noi): “în spate” – tractoarele CAP-ului cultivau alternativ grâu / porumb etc.

2] 1980.03.27 Formular de Angajament de plăți” pentru terenul deținut nestatutar în curte”. Din antet pare să rezulte că acest angajament s-ar fi facut prin 1978 dar a fost transmis în 27.03.1980. Si de fapt viza si anul 1979, pentru care trimit (separat) Decizie de Imputare (retroactivă). Pentru că “s-a decis” (Partid) că o familie are dreptul la maxim 250mp pentru casă, fântână, WC-ul din curte și eventual o magazie pentru lemne. Curtea noastră s-a considerat că avea 1200mp și includea și casa bunicilor. Deci 250mp x 2 familii = 500mp. Iar diferența de 1300-500=700mp era “deținut nestatutar” și fiecărei familii i-ar fi revenit un plus de 350mp. Prin 2000, după măsurători exacte, aveam să constatăm că de fapt erau doar 1050 mp și nu 1200mp. Dar iată că acum te mai taxau și pentru cei 350mp în care mai creșteai ceva legume și zarzavat – căci nu se găsea ușor de cumpărat. Deci pentru 350mp – față de miile de mp preluate “cu forța” de către comuniști. Deși astfel de terenuri erau primite de localnici după participarea la războaie ori din cumpărări/schimburi (dar provenind din eforturilor familiilor pe mai multe generații). Pământuri din care (înainte de 1950) – familiile strămoșilor mei se hrăneau. Interesantă este și metodologia de calcul: Se face regula de trei simple față de ipoteza (maximală) că statul roman, prin CAP ar fi cultivat porumb și ar fi obținut producția maximă de 3600 kg porumb boabe la hectar. Pentru 350mp rezultă o producție de 126 kg boabe, față de care scăzând 40% pt. cheltuieli și manopera, s-a considerat un “profit” de plătit de 60%, deci 76 kg de porumb boabe. Însa cum nu aveai (în fapt) acest porumb, statul „generos” binevoia sa îți permită să plătești echivalentul în bani de 114 lei, calculat pentru la prețul maxim de vânzare de 1,5 lei/kg.

3] 1980.03.27 * Recomandata trimisa de CAP Snagov, prin Posta Snagov la casa noastra (toate cele 3 fiind la sub 400, respectiv 800 – departare) Vedem ca figureaza doar numele (nu era nevoie de adresa in acele vremuri)

4] 1980.06.17 * Chitanță aferentă imputației 114 lei pentru 1979, aferent “producție” din cei 350mp din curte * E scrisă cu creionul de la CAP Snagov, pentru a permite eventuale “corectări” “necesare”

Note:
1) salariile majoritatii erau de circa 800 lei/luna. Cel mai mic de circa 600 lei, cu circa 5 trepte de salarizare (cel mai mare de circa 2800 lei)
2) imputarea nu era atat de relevanta prin valoarea ei, cat prin prima forma de reconfirmare ca “amenintarea” de acum cativa ani se materializa (ai dreptul la maxim 250mp/familie) si ca de fapt se continua reducerea catre a nu mai detine nimic (=comunism, asa cum si toti muncitorii din orase stateau in apartamente pe care nu le detineau, iar toti sefii si demnitarii stateau in ceva apartamente mai bune – dar numai pe durata detinerii functiei – corelat cu continua reconfirmare a obedientei, loialitatii fata de “sistem” si partid si mai ales a “urmaririi si distrugerii” dusmanilor de clasa etc.
3) interesant este ca si toate vilele (chiar si ale) partidului, aveau calculate cote si obligatii de productie agricola similare si chiar mai detaliate. Astfel cei circa 800 de angajati de la I.E.O. Snagov – suplimentar intretinerii vilelor pentru destinatiile specifice (..), faceau multa munca suplimentara la si cu viile, livezile, iarba cosita care mergea la ferme etc. si care toate produceau iar ce rezulta puteai cumpara (cu banii din salariu) chiar si de la magazinele locale (astfel aprovizionate). Fundatia Snagov are in arhiva planuri de productie (cu organizari de parcele si rotatii anuale) pentru Ferma Palatului Snagov si alte cateva vile. Asadar, un “tratament” oarecum similar era aplicat pentru toate terenurile din Romania. Si nu prea existau derogari. Chiar se muncea mult si erau si rezultate. Dar cu ce sacrificii? Care era calitatea vietii (ramasa)? Si (de fapt) pentru cine? Si de ce? [doar pentru a tine oamenii “ocupati” fizic si psihic?]

ALTE subiecte si link-uri:
a) improprietarirea (1949) si nationalizarea terenurilor agricole (si inceperea Colectivizarii formate) din 1950. Cu documente (titluri) specifice Snagovului
b) filmul Desfasurarea (1952) – despre fericirea intovarasirilor (crearii CAP-urilor) – realizat chiar in Snagov sat (cu figuranti – localnici)
b) demolarea caselor (circa 418 – numai in Comuna Snagov) – ca parte a proiectului “Sistematizarea satelor romanesti”
c) nerestituirea corecta in Snagov (macar conform Legii 18/1991) si mizeria tunurilor imobiliare de pana prin 2014

Posted on

Ar fi trebuit să (pot să) devin un bun dulgher – tâmplar in Zona Snagovului …

Dacă nu se impunea în România comunismul de către ruși (ex: dacă la Yalta Churchill nu renunta la Romania etc.) > familia tatălui meu chiar a avut toate șansele să pună pe picioare și să mențină un atelier (afacere) legat de dulgherie – tâmplărie.

.. tatăl meu (Manea Turmac) a murit în 06.01.2019 la vârsta de 80 de ani. Profund dezamăgit (profesional). A trăit trei mari prăbușiri a speranțelor sale pentru un viitor cât de cât – normal:
1) ultima, cea de după 1989, când România a pornit cu viteza pe un drum gresit (si Romanii au pierdut cumva in prea putini ani, o intreaga tara si nu doar echivalentul productiei a circa 10-15 ani de munca a unei generatii – cum era in timpul razboaielor anterioare);
2) anterior, prin 1972, cand s-a pornit gradual (dar consecvent) catre o dictatura (a lui Ceausescu) dupa ce intre 1968 si 1971 a existat o relaxare si chiar initiative private de succes etc. Si s-a sacrificat o generatie (ca munca + spiritual) dar macar din sacrificiul acestora a rezultat o serie de active (infrastructura nationala + circa 10.000 de fabrici si uzile – interdepentende si cu potential);
3) prima, cea de dupa razboi (1945-1952) cand prin comunismul rusesc implementat cu forta, s-au distrus satele.  Mai exact: organizarea lor traditionala, reglata cumva sustenabil in ultimele sute de ani (resurse locale, cerere, tehnologie, nivel de trai bazat pe competente si munca). Plus viata elitelor si a familiilor acestora (deci circa 2 generatii din circa 10% din populatie). Elite la nivel national dar mai ales local, in comunitati. Adica intreprinzatorii, mestesugarii, comerciantii, intermediarii care preluau riscurile (+sezonalitatile / variatiile) si cumva reuseau sa mai armonizeze fluctuatiile “cerere-oferta”…

Foarte probabil, eu Constantin Turmac (daca am in vedere doar descendenta paterna) – ar fi trebuit sa fiu cam a 3-a, generație de dulgheri – tâmplari din Zona Snagov.

 

1932.03.22 Turmac Vasile = Certificat de Calfă Tâmplar (emis de Breasla Tâmplarilor - după 3 ani de ucenicie - practică). Un astfel de document confirma competența și te autoriza ca liber profesionist (dar și că poți folosi ajutoare pe care după 3 ani puteai să le trimiți la testare în cadrul Breslei). Deci "Cartea de Calfă" garanta un potențial viitor strălucit de meseriaș într-o zonă în care nu mai existau Tâmplari - Dulgheri autorizații.
1932-1937 Vasile Turmac după ce a devenit Tâmplar (cu atestat de Calfă de la București / coordonat de Cârpan, de la care a primit și a primit un rând de haine buna anuale și un set complet de scule). Din banii strânși în circa 2-3 ani (circa 2000 de lei - cam cât costa o vacă), tatăl lui Turmac Vasile i-a cumpărat acestuia și un teren de 63 de ari în extravilan (ca sursă stabilă de cereale pentru o familie). Acum urma să îl și însoare familia și să își deschidă un atelier prin zona Snagov. Și la un moment dat urma să fie chemat să își facă stagiul militar de circa 2 ani.
Vasile TURMAC la o nuntă de prin Snagov (197x). Se poate "citi" în privirea lui o resemnare de genul "ce am vrut eu și ce a ieșit ..."

Pentru ca bunicul meu (Vasile TURMAC) in 22.03.1932 devenea tamplar – dulgher cu “acte” (instruit de Breasla Tamplarilor din Bucuresti – vezi act) si odata intors acasa, re-dovedea ca are o buna cerere locala, este apreciat pentru lucrarile sale si ca ar putea lucra pentru mai multe comune invecinate (adica ar putea sa dezvolte afacerea destul de mult – similar chiar atelierului din Bucuresti in care si-a facut ucenicia). Si foarte interesanta este si povestea asociata stagiului din Bucuresti.

Anii 1933-1937 au fost extrem de promitatori pentru Vasile Turmac:
> in 1932 s-a intors acasa (de la Bucuresti) atat cu calificare (si competente) cat si cu bani (adunati de el – cu mare sacrificii)
> ?1936 s-a casatorit (prin aranjament al familiilor, caci asa era atunci). Dar a rezultat un teren bun, intr-o zona fara niciun dulgher – tamplar: satul Dobrosesti (actualul Snagov sat). In conditiile in care intre Bucuresti si Ploiesti mai existau doar 4 mici mestesugari (dar fara calificarile si mai ales expertiza de a lucra “ca la Bucuresti” – la conasii cu bani si modele ca cele din strainatate si pentru case mari …
> in 1936  si 1938 i s-au nascut doi baieti sanatosi si frumosi. Adica exact “mana de lucru” cu care dorea si putea sa isi faca o echipa deosebita;

Insa a trebuit sa intrerupa afacerea infiripata si visul sau, pentru ca a fost chemat sa isi faca stagiul militar (1937) obligatoriu de circa 2 ani. Si cand sa se termine stagiul –  a inceput razboiul si a ramas “concentrat”. Asa ca a ajuns mai intai pe front in est (pana la Stalingrad) si apoi pana in vest (prin Cehia). Si (deci) a lipsit de acasa cam 7 ani (1937-1945) . Perioada in care (datorita comunicarilor dificile si a multimii de soldati romani morti de-a lungul intinderii de cateva mii de kilometri strabatuta de armata romana)  de mai multe ori familia si mai ales comunitatea – au crezut ca o fi murit pe undeva. Astfel ca cei doi copii au primit uzuala referire “ai Georgetei” (asa cum se facea referire la copii unei vaduve”.

In primavara lui 1945 cand a sosit la poarta (un omulet slab, jigarit, paros, murdar) a trebuit sa strige la nevasta sa tina copii departe si sa puna apa la fiert in cazanul mare. Caci era si plin de paduchi si a dorit sa arda toate hainele cu care a venit … Copiilor le-a venit cam greu sa creada ca au tata, dar s-au bucurat mult. Erau toti impreuna si sanatosi. Si promisiunile erau ca s-ar da si ceva pamanturi chiar suplimentare – ca improprietarire (cum se promitea si se facea – dupa razboaie. Si la acestea, se adauga marele vis: un atelier de tamplarie – dulgherie cu care sa lucreze pentru satele de jur-imprejur.

A doua jumatate a lui 1946 si prima parte a lui 1947, tanara familie Turmac din Snagov sat, a  avut aproape un an normal si frumos in familie. Dupa cateva lucrari facute de Vasile Turmac, vara, sub corcodusul din curte, au reusit chiar sa si cumpere carne si sa faca de cateva ori gratar si sa manance impreuna stand in serile de vara pana tarziu in jurul jarului. 
Nu stiau ca aceste cateva momente, vor ramane cam cele mai frumoase amintiri ale ambelor generatii: Vasile Turmac si sotia (Gherghina) dar si a baietilor: Ion si Manea.

Pentru ca schimbarile (in rau) au fost rapide si violente:
1) nu numai ca nu a existat o reala improprietarire (adica nu s-a mai dat nimic – cum se promisese) dar s-a trecut rapid la cooperativizare fortata (adica s-a luat tot ce aveau oamenii). Adica li s-au luat si pamanturile si putinele scule si animale pe care le aveau. Adica, singura alternativa ramasa era sa lucreze la nou infiintata asociatie. Unde lucrai “amestecat” cu tot felul de oameni (+ puturosi” si daca iesea ceva, se tot fura si local si mai ales se lua la stat si se platea si pagubele pentru razboi – rusilor (urmatorii 14 ani). Asa ca rezultele muncii erau si mici si cel mult sperai sa supravietuiesti …
2) in 1947 a fost seceta si incepand din vara, recoltele au fost foarte slabe. Iar putinul recoltat – a fost luat de rusi;
3) din martie 1948 au inceput arestarile si deportarile (a celor care aveau ceva si au fost declarati mosieri – burghezi – exploatatori si mai ales celor care aveau o credibilitate, opinii diferite si ar fi putut rezista cumva – independenti).  Cumva (pentru ca familia bunicului (Turmac Vasile) ramasese cam tot “proaspat casatorita” datorita intarzierii de 7 ani (razboi) – era sub-mediocra ca pamanturi si utilaje. Nu l-au arestat, insa nu “dadea bine” pentru ca tot incerca cu atelierul lui si felurite comenzi si lucrari de tamplarie – dulgherie;

Poate circa 50 lucrari a putut face Turmac Vasile dupa intoarcerea de pe front. A cate 2-5 zile per lucrare. Usi si ferestre (cu tot cu tocurile lor). Mese si scaune. Structurile de lemn a unor case si acoperisuri. Rafturi si dulapuri. Tot felul de reparatii. Toate acestea (si fiind din lemn) – in timp au disparut. In 2019 au mai ramas de la Vasile Turmac doar: un dulap, un mic raft si circa 2 scule de mana. Si cum obiceiul meseriasilor era sa isi lase si o oarecare urma pe lucrarile lor, iata ca pe fundul unui sertar al micului raft – in 2019 am regasit semnatura de tamplar meserias a lui Turmac Vasile. Facuta cu creionul de insemnat, nu prea adanc (caci daca vrei sa o si poti sterge chiar usor). Semnatura (si obicei) care l-am regasit si la fiul sau Turmac Manea (pe grinda de rezistenta a unui pat). Si iata cum, meseriasul inceasca sa lase o oarecare urma peste ani si timp a trecerii sale si a muncii facute cu mandrie profesionala. Chiar daca lemnul dureaza si el putin, dar uneori poate chiar mai mult de o generatie …

Meșterii obișnuiau să ăți lase semne proprii (în locuri mai greu vizibile / accesibile). Iată că tâmplarii își treceau o semnatură pe dos (părți mai putin vizibile ale produselor lor). În acest caz concret - pe rama unuia din sertarele unui raft.
Meșterii obișnuiau să ăți lase semne proprii (în locuri mai greu vizibile / accesibile). Iată că tâmplarii își treceau o semnatură pe dos (părți mai putin vizibile ale produselor lor). În acest caz concret - pe rama unuia din sertarele unui raft.

Vasile Turmac s-a hotarat sa plece la nou infiintatele santiere din tara. Exact pentru a face tamplarie-dulgherie la care chiar se pricepea foarte bine. Pentru ca fiind si mai firav – prin agricultura rudimentara si corelat cu cota mica de contributie de la asociatia de acasa, ar fi fost sub limita de supravietuire.  A ajuns rapid la marile santiere, unde a inceput sa fie apreciat. Sotia (Gherghina) a ramas sa aiba grija de copii si sa faca normele de zile obligatorii de munca la CAP-ul local.

Astfel, baietii care facusera 9-11 ani, in loc sa stea cu tatal lor si sa ajute si sa invete meserie, il revedeau rar. Si incercau atunci sa mai faca repede ceva lucrari mai simple si rapide – in localitate. Pentru prieteni si “platita”  in ceva hrana, haine purtate si asistenta suplimentara acordata familiei – cat timp el lipsea de acasa. Dar iata ca baietii, in lipsa unor perspective mai bune, cumva, singuri au inceput sa lucreze cu sculele ramase acasa. Si in urmatorii 2-3 ani, au ajuns sa poata mesteri ceva scaune, mese mai simple si chiar sa ajute la lucrari mai simple de genul cercevele pentru geamuri si tocuri de usi si chiar dulgheria unui acoperis.

Deci erau ceva semne ca mai greu (dar in timp), baietii ar putea recupera si deveni dulgheri – tamplari.

Insa vremurile se tot tulburau periodic. Cumva, baiatul mai mic (Manea – tatal meu), fiind si mai ambitios, a plecat la Bucuresti (circa 38 km). Pentru un plus de mancare, speranta ca si-ar putea cumpara ceva haine noi, Pentru a vedea si invata si altceva decat la tara unde certa era doar munca la CAP.
Astfel ca speranta era ca dimineata devreme, sa fie primit ca muncitor necalificat pentru lucrul cu ziua.  Astfel de muncitori se racolau de pe “cheiul Dambovitei” (intre actuala Unire si Timpuri Noi). Rapid a invatat ca multi tineri sunt “dati afara” cu putin inaintea pranzului sub felurite vine – de fapt pentru a nu-i plati de loc si mai ales sa nu le dea nici macar masa de pranz (inclusa de regula in aranjament). Si cum sa faca pentru a nu ajunge intre cei (mereu) “sacrificati” astfel. Mai apoi, fiind mai energic, vesel, creativ si cu initiativa – cumva tot facea rapid prietenii si rezolva mai bine si repede sarcinile decat altii. Si a devenit mai recunoscut si apreciat pentru grupurile (“gasca”) cu care asigura ca se si termina cu bine unele parti de lucrari mai mari.

 

Vasile Turmac – in doar cativa ani, ajunge sa fie recunoscut ca mester si sa coordoneze echipe din ce in ce mai mari, la lucrari mari (ex: hoteluri, complexe, felurite constructii din fabrici si uzine). Chiar in cadrul trustului Carpati (care avea sa devina cel mai renumit trust – pentru cele mai importante lucrari de constructii din Romania perioadei 1954-197x). Si sa castige chiar foarte bine. Deci sa inceapa sa ajunga mai multi bani si acasa. 
Manea Turmac (tatal meu) – incepuse sa gestioneze mai bine relatiile in Bucuresti si sa isi cumpere propriile haine si chiar o bicicleta noua. Cu care sa si mai faca ceva drumuri intre Bucuresti – Snagov (desi drumurile erau desfundate). Exista si un autobuz, insa nu existau navetisti propriu-zisi (ca in anii 198x).
Ion Turmac (fiul cel mare a lui Vasile Turmac) – cumva s-a obisnuit cu mai putinul de acasa, suplimentat mai bine din sumele trimise acasa de Vasile Turmac.

Peste inca cativa ani, si la Snagov se termina si electrificarea si alfabetizarea si primul set de constructii (tip) ale administratiior locale. 

SI date fiind resursele Snagovului (lac – padure) si utilizarea din anii 193x ca destinatie de agrement a celor emancipati din Bucuresti si Ploiesti, iata ca Snagovul este ales pentru a se transforma in statiune turistica si se incepe construirea catorva zeci de vile.

In acest context, Manea Turmac hotaraste sa se intoarca acasa si sa preia ceva lucrari de dulgherie – tamplarie. Caci avea un set de scule de la tatal sau. Unele proprii (din munca sa de la Bucuresti). Un frate (Ion) pe care putea conta si cu care putea face echipa. Si apoi dintre alti tineri locali – putea alege si tocmi pe cativa, dupa modelul folosit pe “cheiul Dambovitei”.

Astfel ca la majoritatea celor 30-50 de vile construite pana prin 1962, Manea Turmac a negociat si realizat diferite lucrari (mai ales cele atipice si totusi specifice Snagovului precum: debarcadere, garaje, foisoare, ghetarii, acoperisuri etc.)

Dar iata ca in cativa ani, se cam termina si cu constructia noilor vile (initial destinate si utilizate de sindicate). Si cerere locala – din comunitate, aparea rar (caci lucratorii la CAP-uri erau tinuti in limita de subzistenta si abia se apropia sfarsitul celor 14 ani de plata a datoriilor catre rusi).
Pe alta parte, Vasile Turmac – lucra la Carpati in zone din ce in ce mai indepartate de casa, stand perioade mai lungi si cu ceva reduceri ale platilor. Caci intre timp se formasera mai multe santiere, proiectele devenisera “tip” (adica erau cam identice si se si repetau). 
Dar principala nenorocire a constat in faptul ca a ajuns la evaluare “dosarul” bunicului. Poate (disproportionat) si pentru ca bunicul (desi mai mic de statura – insa vioi, zambaret, descurcaret si bun organizator – era mai mereu bine apreciat de oameni si chiar beneficiari. Si nu era si nici nu dadea semne ca ar dori sa devina membru de partid sau sa avanzeze “rapid” in “cariera”, asa cum era noua “moda”. Dar lipsa lui de oportunism si reala lui compententa profesionala, il tot puteau in calea unora care tot veneau “de sub el” si tot treceau pe langa si “peste el” catre diferite locuri si functii mult mai vizibile si bine platite.
Cam asa Vasile Turmac a ajuns sa fie pus in discutie. Adica sa fie tras la raspundere sub invinuirea ca in timpul razboiului, cumva. s-a dus (de capul lui sau nu a facut dovada ca s-a opus vehement si repetat) si a luptat pe frontul de est. Adica, impotriva rusilor. Si un “dusman” al rusilor (si valorii acestora) nu putea sa fie (ramana) acum, nici sef de echipa (dar mester si coordonator pe lucrari mai mari si chiar platit pentru astfel de pozitii) – de catre noua organizare si sistem. Care isi permitea sa aiba si oameni mai slabi, dar mai “curati” – in “frunte”.
Asa ca s-a uitat ca in timpul razboiului (pe care nu bunicul l-a initiat) exista si lege martiala si nu putea refuza mersul pe front (si chiar au existat si ceva executii cu rol exemplificator) pentru unii care au incercat sa refuze sa mearga pe front. Si de fapt – trasi la raspundere nu erau orice ostasi care au fost pe front. Ci doar cei care ajungeau in ceva pozitii mai bune (si platite mai bine) – si la locurile in cauza jinduiau (deja) altii, cu “dosar mai curat” – chiar daca erau mai putin buni profesional.
In concluzie: Vasile Turmac a ajuns sa fie platit mai putin, sa aiba pozitie mai inferioara, sa inceapa sa fie sicanat si sa stea si mai mult si mai departe de casa. Iar acasa scadea cererea la vile si comunitatile locale nu formau suficienta cerere pentru nevoile unei familii (iata ca baietii devenind mari) – chiar nevoile a 3 potentiale familii … Ce decizii (mai) poti sa iei?

Asa ca a urmat pentru toti o noua perioada de declin de mai multi ani. Cu lucrul pe ici – colo si fara perspective pentru cei care ar dori si putea sa lucreze bine dulgherie – tamplarie. In tara (la munte, langa paduri) se construiau ceva fabrici, dar scopul erau produse tipizate si deci din descompunerea activitatilor, ajungeai sa faci repetitiv  cateva operatii langa un utilaj care devenea din ce in ce mai specializat. Deci usor – usor nu mai era necesar ca cineva sa stie si sa poata sa faca totul la o casa / constructie – din lemn.

Cumva, Manea Turmac are inspiratia si ia initiativa sa ceara si apoi sa umble prin tara pe unde a lucrat Vasile Turmac. Si astfel sa isi faca amandoi carti de munca (si – partial – retroactiv) pentru anii in care a lucrat (in socialism si la proiectele acestuia) – la diferite santiere.  A trebui sa refaca de la certificate de nastere si de studii (din chiar din 1911). Sa faca inscrieri la Sindicat si sa plateasca si cotizatii retroactive. Etc. 
Mai tarziu, avea sa fie foarte folositor la calcule si pensionarea lui Vasile Turmac.

Turmac Manea ajunsese (in 15+ ani de lucru cu lemnul) sa faca si el cam orice lucrari de tamplarie si dulgherie. A inceput ca necalificat “cu ziua” pe cheiul Dambovitei si ajunsese un liber profesionist apreciat in Zona Snagov – care forma mici echipe pentru lucrari la vile (care nu se incadrau in termene sau cand apareau modificari). Si mai ales lucrari atipice dar specifice Snagovului: debarcadere, garaje, bazine de innot, ghetarii si foisoare, acoperisuri foarte variate. Dar unde, cum si de ce sa faci un atelier si ce sa expui? Caci ceea ce faci ramane in curtea unui proprietar. Si sunt din lemn si in timp – se cam strica. Si iata cum si realizarile lui Turmac Manea – dispar cu timpul. Dar totusi si el – pastreaza obiceiul ca undeva catre sfarsitul lucrarii sa lase pe undeva o semnatura, o data – cu creionul de tamplarie – macar ca o confirmare pentru sine ca a facut si acolo ce si cum trebuia … In 2019 am gasit ceva semne facute de el pe grinda unui pat din casa batraneasca …

1952 * Poza de buletin a lui Turmac Manea * Deja era plecat la muncă prin București. Stătea la malul Dambovitei, dimineața, împreună cu mulți alții și astepta să vină mașini după necalificați și să 'liciteze' pe care și în ce condiții îi ia la muncă "cu ziua". De multe ori erau mințiți și păcăliți. Așa că prima lui grijă era să primească măcar ceva mâncare (sa nu le inventeze "vine" imaginare și să îi "dea afară" - chiar înainte de a le fi dat măcar ceva de mâncare la prânz...)

Dar cumva, dupa schimbarea Dej > Ceausescu, apare si anul 1968 in care Romania se opune cerintelor Rusiei, risca si infrunta presiunea blocului comunist. Si in acest context, se lanseaza o relaxare si chiar o incurajare a micilor intreprinzatori (“mandatari”) in comunitati. Caci conducerea de partid si de stat a Romaniei (sub Ceausescu) avea nevoie sa faca ceva “diferit” si “rebel” si cumva sa aiba ceva rezultate si mai ales un plus de popularitate si sprijin popular. Si oameni ca Vasile Turmac si fii sai – mai existau in Romania. Adica oameni care sa vrea sa incerce si sa faca ei ceva local.
Si iata cum si pe un fond de prima bunastare materiale si financiara, oamenii incep sa aiba si un plus de bani si sa experimente si alte tipuri de cheltuieli (decat cele de subzistenta). Asa ca pare sa se relanseze si o cerere (si “la sate” pentru reparatii de tamplarie, acoperisuri, garduri si chiar si noi case/constructii – private). Iar la Snagov – chiar un nou set de vile si reparatii mai majore la constructiile anterioare (de 10-15 ani). Deci sperante de lucru si ceva stabilitate …

Insa Vasile Turmac incepe sa aiba ceva probleme de sanatate (caci 7 ani de front, cu nemancare, frig in transee cu apa si zapada, stres, marsuri foarte lungi – incep sa isi spuna cuvantul). Si chiar multii ani pe santiere (unde de asemenea conditiile de cazare – munca – hrana si spalat nu au fost prea bune).
Manea Turmac reusea sa gaseasca lucrari si sa le negocieze bine. Pe cele mici – le putea face chiar singur. Fratele sau – mai degraba incepuse sa prefere “stabilitatea” remunerata mai modest in calitate de angajat permanent la stat. Iar pentru echipe de 4-6 oameni (pentru care erau cerere – la cele deja 100+ vile de la Snagov), incepuse a nu se mai gasi oameni.
Si de la an la an, crestea local ceea ce dupa circa 20 de ani a ajuns la circa 800 de angajati (cu cam toate profesiile) si denumita IEO Snagov (Intreprinderea Economica de Odihna Snagov) si care avea si propria echipa de circa 16 dulgheri si tamplari. Destinata intretinerii si reparatiilor celor circa 160+ de vile de la Snagov. Si poate ca (normal) ar fi putut si numai 400 sa faca munca celor 800, dar deja “sistemul” trebuia sa rezolve cumva si noua problema (si specifica) comunismului – socialismului si anune asigurarea de locuri de munca pentru tot cetatenii.

In aceasta perioada de sperante (in special: 1968-1974) setul de scule (tamplarie – dulgherie) al famililor Turmac – a fost re-completat prin investitii. S-a reinvestit cam tot din putinele lucrari care au aparut. Insa nu era suficient de clar cadrul legal: cum incasezi – platesti, taxe, cum se coreleaza cu pensia si asistenta medicala, cum lucrezi cu alte intreprinderi ale statului (contracte – plati etc.)

In concluzie, in perioada 1970-1975 s-a putut constata in partea de inceput o cerere concreta si buna pentru mai mult de 3 dulgheri – tamplari, cum era Vasile Turmac si fii sai (caci si Ion – fiul cel mare, cumva tot asa ceva lucra, chiar la micul colectiv “de stat” si intretinere a unor vile de la Snagov). Insa in timp, Ceausescu a anulat oportunitatile create – promise pentru intreprinzatori (“mandatari” etc.). Si astfel a disparut posibilitatea (din sistemul creat) de a fi liber profesionist si cauta / primi cereri private (chiar daca acestea ari fi existat). Si iata ca toti 3 sunt nevoiti sa accepte orice fel de repartizari si munci, mai mult sau mai putin legate cu competenele si preferintelor lor.

Cei trei trebuiau sa fie niste angajati in “campul muncii” care (doar) sa faca dovada ca se straduiesc sa faca ce li se cere, Si sistemul nu pare preocupat de rezultate, calitate, termene, economii, a invata pe altii meserie, creativitate si solutii mai bune si chiar diferite de cele din proiectele (deja cam vechi etc.). Asa ca spiritul intreprinzator al celor trei, propunerile lor si faptul ca reuseau sa tot grupeze oameni in jurul lor – devenea repetitiv motive de “deranj”. Si prin urmare de sicanare (si profesionala) a acestora.

Cumva, in anii 198x, Vasile Turmac era la pensie si cei doi frati erau deja cam resemnati, pe deplin in obligatii familiale – avand copiii deja mari si fara certitudini legate de profesiile si locurile de munca ale acestora in cadrul “sistemului”. 
Deja era mult mai important sa fii “membru de partid” si cu “dosar bun” decat sa stii sa faci concret ceva (sa ai reale competente profesionale).

A sosit 1989 cu “revolutia” si un mix de asteptari oarecum similar cu situatia din 1945 (dupa cel de-al doilea razboi mondial). Adica pe de-o parte tot cu ceva asteptari legate de returnari de terenuri. Si pe alta parte – sperante de mai bine la locurile de munca existente.
In magaziile caselor taranesti – mai existau buna parte din sculele din alte vremuri. Sculele manuale – doar in mainile celor doi frati – puteau sa dea rezultate bune. Caci aparusera variante bazate pe motoare si felurite moduri de taiere si imbinare. Insa ce era cel mai important: sa intelegi o nevoie / sa iei cote / sa faci un plan si apoi un deviz / sa cunosti materialele / sa faci o buna organizare etc.: toate aceste aspecte importante – erau bine cunoscute. Insa, cum va fi (acum) cererea? Daca investesti si va dura iar putin si se schimba totul? Apoi, copii (baietii – deci nepotii lui Vasile Turmac) nu au avut sansa sa mai asiste si sa invete meserie… Sa se faca sau nu ceva incercari si mici lucrari?

Doar Manea Turmac a mai luat timp de 2 ani cateva mici lucrari. Vasile Turmac murise in 06.04.1985 (74 ani) . Iar Ion Turmac in ???.
Desi era evidenta cererea si la sate pentru diferite produse (reparatii aferente) si intreaga economie Romaneasca ar fi avut nevoie (la cumparare  / vanzare) de mici intreprinzatori, cumva, intreaga industrie si mai apoi intreaga economie a Romaniei avea sa fie distrusa de conducerile statului. 

Cumva, Manea Turmac – acum – isi amintea din diferite perioade:
1) cum stateau sculele de tamplarie – dulgherie ale tatalui sau in sopronul din spate, la inceputul anilor 194x. Nu stia daca este orfan sau nu. Cum se folosesc acele scule. Daca sa le vanda sau nu familia (caci o duceau greu cu hrana si hainele);
2) cum s-au regasit cu totii sanatosi si ce bucurosi si plini de speranta au fost aproape un an (1946-1947). Si cum (din munca lor si invatant de la tatal lor) – au reusit chiar sa cumpere carne si de cateva ori sa manance in curte, la gratar, sub corcodusul casei;
3) cum sculele au ramas iar in spatele casei (dupa colectivizare / nationalizare) cand tatal lor a trebuit sa isi caute de lucru – pe santierele tarii;
4) cum au inceput sa foloseasca parte din scule, pe mici lucrari – corelate si cu unele scurte vizite (pe acasa) ale tatalui lor, care repede le arata tot felul de tehnici;
5) cum au ajuns toti sa lucreze (de tineri) in diferite locuri, cam orice fel de munci puteau gasi;
6) cum au ajuns toti trei sa revina la munci legate de tamplarie-dulgherie; Si cum se tot cautau in incercarea de a putea lucra impreuna;
7) cum s-au bucurat in perioada 1968-1972 cand cresteau semenele ca mici meseriasi ar putea (macar in comunitatile lor) sa fie lasati sa lucreze ca liber profesionisti si au reinvestit in scule. Si apoi cum totul s-a dus iar de râpăș
8) cum “sistemul” i-a aruncat din nou pe drumuri diferite – doar pentru a putea aduce ceva bani acasa pentru familie. Si cum nu au mai gasit conditiile si sperantele necesare pentru a reusi sa arate – motiveze – invete copii lor sa foloseasca aceste scule si sa faca ceva (“cap-coada”) doar manual, asa cum ar trebui un meserias adevarat sa perceapa (si singur) o lucrare. Nevoie – masuratori – proiect – deviz – organizare – lucru pe etape – verificari – finalizare;
9) (cel putin) Manea Turmac, a ajuns sa isi vanda majoritatea sculelor pe nimic si la terti. Doar pentru a “face loc” in magazii. Pentru eventualitatea ca poate vinde si casa / terenurile (ceea ce s-a si intamplat). Scule pe care le-a visat saptamani si luni. Pentru care a facut economii si sacrificii. Pe care le tinea infasurate in panze si le intretinea cu evlavie. Care “jucau” si “cantau” in mainile lui. Cioplea cu tesla, taia cu fierastraul, batea cu tesla si stia sa faca o multime de “trucuri” cu piese de lemn, astfel incat “la sfarsit” constructiile sa se intareasca suplimentar si “sa nu aiba moarte” asa cum le placea sa tot spuna in familia Turmac. Si iata ca dupa atatia ani, Manea Turmac a ajuns chiar sa dea (gratis) cateva scule (de “capatai” in alte vremuri si inutile in “vremurile IKEA”). Scule care – fiecare aveau cate o proprie poveste. Realizari si asocieri cu diferite locuri din tara (in care au fost duse), cu intamplari (bune si rele). Un adevarat meserias tine la sculele lui. Chiar ajunge sa se identifice cu ele. Acestea sunt prelungiri ale mainilor, corpului si mintii sale. Bine utilizate – “mana merge de la sine”. Trebuie sa iti mentii doar vointa. Si sa ai “cuprinderea” intregului proiect. Si sa stii sa il gandesti de la coada la cap (cu tot cu pierderi si decupaje).

Meserii, destine si oameni – ajung “la gunoi” in mai putin de o generatie .. 
Poate este mai bine material, dar cum este spiritual?

(Odata) Un om (Vasil Turmac) venea prin de speranta (zambind in noapte) de la Bucuresti acasa (la Snagov). Cu un Certificat de Calfa in buzunar. Un mare loz (gata si) castigat in buzunar. Avand in fata o viata intreaga si o putere si pofta de munca – nelimitate.
Soarta ii surade: familie – locatie buna – doi baieti (ideali pentru viitorul atelier).

Ceva tulburari (razboi) cu o amanare de 7 ani. Cu emotii si conditii de viata (supravietuire) – ca in razboi.

Apoi o relansare (mai putin de 1 an).
Apoi felurite rataciri prin tara cu munca grea (chiar si iarna). Cu ceva apreciere initiala pe merit si apoi cu nedreapta oprimare pentru vine imaginare (de fapt invidie pe competentele lui profesionale si ura ca nu vrea sa parvina – asa cum noul sistem avea nevoie sa isi promoveze si completeze organigramele in formare).
Apoi boala, tristete, ceva amagiri 1968-1972. Si noi amagiri ulterioare.

Cu nepoti care nu stiu ca trebuie sa pui mana cu mare grija pe lemn si sa il simti. Sa vezi detaliat ce va trebui sa fie si sa stii sa alegi de unde incepi si cum faci sute de operatii – in singura ordine fireasca si obligatorie.

Cu vremuri noi in care esti din ce in ce mai vinovat si oprimat si ignorat – doar pentru ca ai vrut si ai si reusit sa ramaii viu si apoi sa fii si bun profesional o perioada.

Si (de fapt) separat de toate acestea traite in una sau doua vieti de om: Unde si cum ramane cu sufletul lucrurilor si mai ales a omului care gandeste ceva, poate merge in padure, simti si alege lemnele portivite, 

Undeva intre 2011-2019, nepotul Turmac Constantin ajunge (din lipsa de “mesteri” in Zona Snagov dar si de bani) sa invete sa isi faca singur diferite reparatii, extinderi si mici proiecte. Si ajunge sa regrete ca nu a putut exista timp si context pentru a lucra si invata de la Turmac Manea (tatal sau) cate ceva. De cateva ori il vazute pe Turmac Manea cum lucra cu barda (pentru a ajusta lemnele), cu fierastraul si tesla: putea vorbi cu cineva, sa priveasca in alta parte, sa stea agatat pe sus de te miri ce si sa bata cuie aproape fara sa se uite la ele. Sculele si materiale – deveneau pentru Turmac Manea un fel de extensii ale corpului sau … Insa Turmac Constantin doar simtea o atractie aparte pentru lemn si o parte din scule. Si poate ca “venea ceva” si din partea mamei (unde ambii bunici, de asemenea au fost si dulgheri si ocazional tamplari) …  
Cert este ca exista un “ceva” foarte special sa privesti un loc gol, sa iti inchipui ceva si apoi sa poti sa faci “cap-coada” ceva cu mana ta (conceptie – proiect – deviz – organizare – munca concreta – masuratori etc.). La sfarsit (dupa interactiunea directa cu materialele si sculele) exista un fel de satisfactie care este .. nu poate fi descrisa …

# Separat de eventuala satisfactie financiara ori materiala, tare mult as fi dorit sa am ceva (mai mult si mai concret) in comun cu acesti doi oameni, care au vrut si incercat sa faca ceva mai mult pentru familiile lor si in/pentru Zona Snagov – dar vremurile nu i-au lasat …

Posted on

NARCISA: operatoare la o fizioterapie de cartier

NARCISA: operatoare la o fizioterapie de cartier.

Nu ai de ce sa o remarci. Haine simple, insa foarte curate. Gesturi si vorbe putine si premeditate – numai daca si cand trebuie. Fara priviri in ochii pacientilor. Voce scazuta, egala, politicoasa. Parca abia asteapta sa faca ce trebuie si cum trebuie si apoi sa se retraga. Nu are nimic din ceea ce este la “moda”. Nu ii atarna nimic, nu are ticuri…, nu are vre-un semn de “rebela”. De fapt nu are nici macar un element din “setul minim – obligatoriu – de iesit din casa”. O eleva de clasa a 5-a de la Jean Monet ar descalifica-o imediat. Narcina are (circa) 28 de ani, este doar excesiv de curata – dar totusi nu o “fata frumoasa” in sensul mediatizat.

La primele 2-3 sedinte, abia daca o sesizezi. Mai tarziu, te intrebi (si verifici) daca se comporta cu toata lumea la fel. Si da – se comporta la fel. Apoi vezi ca de fapt se si misca foarte repede, de la un pacient la altul. In urmatoarele vizite, constati ca de fapt abordeaza si trateaza sensibil diferit – dar mereu extrem de cald si politicos – pacientii (dupa varsta, afectiune, putere de intelegere etc).

Curios, o intreb: “De cat timp esti aici Narcisa?” Ezita putin, tot nu se uita la mine, nu isi aranjeaza suvita de par si imi spune: “Fac 10 ani!” cu oarecare mandrie. Apoi mai ezita putin, parca ghiceste la ce as putea sa ma gandesc si mai adauga putin stangaci, parca convinsa ca nu o sa inteleg “Cand am venit aici, pentru mine a fost primul loc de munca, m-au primit calduros, m-au invatat multe si ma simt bine aici. Chiar simt ca foloseste ceea ce fac.” Si apoi pleaca.

Iar eu am ramas pe ganduri. Si la ultimele 3 sedinte, toate cele circa 40 de minute, observam (discret) si ma gandeam. Iata o pesoana, care e multumita de ce/cum face. Care face mai repede/bine/mult decat ar trebui si pacientii nu pot fi decat multumiti. Fapt ce duce la reveniri si recomandari. La succesul/stabilitatea cabinetului.

Ma mai gandeam la “filozofia de viata/munca” regasita chiar si la mine la birou (printre unele persoane/angajati) si anume: “vin, invat, apoi cum imi dau seama ca stiu sa fac ceva, mai negociez putin, apoi incep sa caut un alt loc de munca si plec acolo si fac la fel”. Demers care inseamna ca la inceput ai compententa si iti meriti salariul convenit intre 60%-90% , cand ajungi la 105% fortezi o renegociere a salariului la 130%, dupa ceva timp aduni referinte si pleci undeva unde ceri 250% (posibil si pentru ca mobilierul si clientii sunt din alt segment, nu ca serviciul ar fi foarte diferit) si continui tot asa … Nu lasi nimic “memorabil” in urma, ba chiar extrapolezi tehnica si in “relatiile” personale pe care le incerci. Dupa 35 de ani, dezvolta hobbyuri excentrice … De corporatist(a) neinteleas(a). Dar pastrand obsesia sa nu cumva sa face ceva in plus, sa cumva sa primeasca un “bogdaproste” de la cineva (care ar putea avea putere de blestem).

 

Aceasta Narcisa, face (fara sa fi participat la cele 3-5 programe de training pe care chiar firma noastra le ofera pe parte de Customer Service/Satisfaction) tot ce trebuie, bazat pe valori din cei 7 ani de acasa + empatie + daruire. Nu ii trebuie training. Si pare sa mai fie acolo 2 tineri si o asistenta mai in varsta (impreuna formeaza o echipa). Si mai este un doctor in varsta (mie mi s-a parut la inceput coleric – pana cand la sfarsit cand i-am spus ca a disparut 90% din durere la calcai, fara preaviz m-a luat in brate!).

Vazandu-i imi amintesc de o multime de femei si barbati din anii ’70 si ’80 (pe care i-am cunoscut) si care aveau profesii simple: brutari, vanzatoare, soferi, diferiti muncitori – dar multi faceau mai mereu si cate ceva in plus fata de ce “trebuia” si astfel transmiteau celor din jur ca se iau in serios. Si astfel deveneau respectati si apreciati. In slujbele lor (numite acum parca cu dispret) “marunte”. Chiar daca acel sistem nu avea KPI si “rewarding packages”. Nu te oprea nimeni sa faci mai mult, mai bine (la nivel individual). Pe cand in prezent, in multe colective (mai ales “moderne”) – ar fi o dovada de prostie.

Cert este ca daca mai am nevoie la fizioterapie (sau ma intreaba cineva) – voi recomanda acest colectiv