Despre “iluminare” (verifică și în Wikipedia ..) se consideră că “vine” dacă și când primești un ajutor extern (divin / suplimentar). Și astfel rezultă o credință (=certitudini) pe care o ai – dar nu o poți descrie, explica, replica etc. [puține religii considera iluminarea – o eliberare 🙂 ]

[Nota: sunt cercetări neurologice și psihilogice despre relaxarea mentală și reducerea până la eliberare – a stresului, când “externalizezi” cauzalitățile, responsabilitățile etc. / Până și o gazelă prinsă de un pradător și care o mănâncă de vie – generează anumiți hormoni și pare să nu mai simtă durere …]

Astfel că abordarea științifică rămâne singura abordare consecventă, riguroasă (are ca test: posibilitatea reproducerii cauzale – și în timp o abordare cumulativă) – îmbunătățește modele. Toate – imperfecte – însă doar acestea au permis progresul și evoluția.

Evident, în fața (propriei) ignoranțe, neputințe, limitări, eșecuri, drame – este incomparabil mai ușor să dai “vina” (externalizezi, adică nu tu ..) pe destin, zei, pe alții etc. (și să fugi de responsabilitate). Si (la pachet) si de sansa de a invata ceva (si progresa) .. Si deci rămâi și repeți (tu și familia ta și comunitatea cu care te identifici … „istoria” / vezi Eric Berne – Transactional Analysis dar mai ales „modelele” de comportament din familie și copilăria timpurie, pe care le vei repeta inconștient – dacă nu reușești să evoluezi, cât să te autopercepi și să poți „să te auto-depașești” …)

Mai apoi, dacă “sistemul” (religia) pe care îl adopți (inconștient – prin educația primară sau lenea de a cerceta > compara > gândi cu capul tău) îți mai promite și (bonus) ceva imortalitate, iată că îți “câștigi” o auto-stimă (și auto-respect) care îți dă și o (mult dorită) superioritate … căci tot erai (în căutări – tocmai pentru că erai) pe minus …

La toate acestea, se mai adaugă presiunea socială (forță din afară) și nevoia de apartanență (forță dinauntru). Toate (forțe) – pentru a rămâne … “conservator” …

Însă, dacă te gândești doar la alte miliarde de oameni care chiar acum au “altă credință” (si sunt captivi doar prin mimetism social familial dar și limitări la mai multă cunoaștere – educație) … oare o fi bine să ai o așa certitudine că “a ta e aia bună” și (sigur – prin acea “iluminare”) toți ceilalți “greșesc”? Oare nu o fi (simplă) aroganță? (păcat sancționat chiar si de majoritatea religiilor)?
Și de fapt, orice alta forma de viață (sigur?) este “inferioară” și poate fi abuzată?

Și dacă mai consideram și evoluția în timp (a religiilor + cine, cum și când a “fabricat” “regulile” ritualurilor religioase – care de fapt mențin “unitatea”) – nu e stridentă diversitatea “credințelor” – ajunse antagonice (fiind chiar peste 3000)? Nu sunt suficiente dramele, suferințele (și chiar crimele, războaiele) create de acestea?

Și dacă ne mai gândim (puțin) la cea mai mare discriminare făcută chiar prin religie?

Oare (așa zisa creație) – nu o fi pentru toți oamenii (sau doar unii sunt mai “aleși”)?

În concluzie (cum susține si Neil , oare nu o fi mai bine să “gândim cu capul nostru”? (cum a făcut-o mereu infima minoritate de oameni, care de fapt au revoluționat și creat progresul – chiar și dacă au fost arși pe rug etc. – nu doar bârfiți că “sunt diferiți”?). Majoritatea – nici nu ajung să viseze că “poate fi și altfel” (chiar dacă – nu neaparat mai bine, căci e mai greu și de unul singur să respecți și regulile sociale și greutățile și să îți asumi că mori și nu urmează nimic apoi și peste toate acestea să mai rămâi și generos și cu adevărat “să întorci și celălalt obraz” …)

Voi pune în comentariu și un link la o scurtă poveste a lui Asimov (pe care însă nu o vor putea înțelege decât cei care au educație cât să fi înțeles măcar principiile termodinamicii din clasa a 7-a) … Iata link-ul aici

Notă: În setul de circa 40 de programe de training ajustate și livrate de COMPASS Training (timp de 17 ani) erau câteva și pentru compețente din zonele: “Problem solving“, “Constructive cristicism”, “Complex problems” – corelate și cu ceva Covey – 7H,  TPS etc. Însă toate acestea au sens doar într-o lume (și context) în care majoritatea are umilință și onestitatea să recunoască că (tot) nu știu (mai nimic – fata de „cât este”), că încearcă să înțeleagă, că modele (științifice etc.) pe care le au sunt incomplete și nesatisfăcătoare – însă continuă să le perfecționeze și nu acceptă “minuni” (“din loc în loc” în modelele lor) …

Însă cei mulți (din confort / comoditate / lipsa posibilității de a afla altceva / lipsa modelelor și a permisiunii în comunități de a fi diferiți etc.) – nu (mai) fac nimic pentru a evolua. Și între aceștia, mai sunt și câțiva „activiști” care fac excese … (deci radicali). .. poate doar pentru că nu le ajunge certitudinea că ajung în rai (vor să fie și „în primul rând” – deși poate acolo sunt mai multe dimensiuni și nici nu folosește așa ceva …