“Până acolo și înapoi” … // Realizări (=Achievements)

LISTA principalelor  realizări (percepție personală, subiectivă – pe care le-am simțit ca fiind importante, ca m-au schimbat + definit) [tabel]:

1970 > Gradiniță > prima zi: am luat inițiativa și am făcut ce am crezut că este .. corect

După circa 2 săptamâni, la fel ca toți copii din sat, mergeam (singur) până la grădiniță și înapoi. Circa 1 km dus și apoi întors. La mine dura mai mult – pentru că îmi plăcea să merg “trăgând cu degetul” pe toate gardurile (care erau atât de diferite la pipăit, detalii și chiar miros (culori, texturi, materiale). Era ceva plăcut. Timp exista și mereu era ceva diferit. Acele zile erau uriașe, lungi, calde si totul era o armonie între albastrul cerului și verdele de jur-împrejur. Fiecare găina sau câine întâlnit – era o nouă aventură. Încă îmi amintesc o mulțime de detalii (izolate) din acele drumuri și nici una cu sau despre oameni …
* După circa 45 de ani, aveam să găsesc (întâmplător) circa 4 scurt metraje făcute de regizoarea Elisabeta Bostan, chiar la Snagov, chiar cu/despre copii (copilărie) și aveam să regăsesc parte din peisajele și armonia primelor mele zile din copilarie (pe care ajunsesem să cred – după atât timp – că au fost doar în închipuirea mea). Vezi 2 x “Năică și peștele” și 2 x “Năică la București”.

Grădinița am început-o în clădirea veche (dar trainică) din centrul satului, vis-a-vis de clădirea primăriei. În clădirea (locul) în care se înființase prima școală a comunității. 
Curtea avea o fântână mare cu roată, WC-urile erau în fundul curții, lângă magazia cu lemne și pe acolo era și un țarc cu ceva nisip pentru noi – cei de la grădiniță.
Clădirea (care atunci mie mi se parea uriață) avea circa 4 săli principale, înalte, cu sobe mari (lemne), cu mobilier foarte vechi dar solid, încă bun, deși înegrite și pătate și colorate cu multe straturi de cerneluri de culori foarte diferite (roșu, albastru, negru și chiar și verde). Lumina din sala mea mi s-a părut mereu prea puțină și în prima iarna, mi s-a parut chiar înfricoșătoare. Nu imi amintesc nimic despre interioare. Doar ca mereu ne aliniam in curte inainte de a intra in scoala, ca faceam suite de miscari de gimnastica (moment care era cu multa voiosie). Dar odata intrati – amuteam cu totii si … e un gol in mintea mea …
O singura amintire relevanta: la o pauza am auzit multime de zgomote, tipete si am vazut o agitatie neobisnuita in cladire. Se spunea ca l-a lovit autobuzul pe Traian si ca a murit … Traian era un baiat (cam ca mine), pe care il cunoscusem cu cateva zile inainte si caruia eu reusisem sa ii arunc basca tocmai pe soba inalta … Toti spuneau ca a murit si eu m-am dus sa vad daca mai este basca pe soba … Intelegeam sa c-a intampat ceva rau si cumva ma simteam neplacut. Nu intelegeam ce inseamna moarte. In zilele urmatoare am constatat ca nu mai a venit la scoala si ca la locul lui erau cateva flori si (nu stiam de ce) o lumanare aprinsa (desi stiam ca nu era voie cu foc in sala si mai ales la indemana copiilor). Abia peste cateva luni aveam sa vad un pui de gaina mort si aveam sa incep sa inteleg ceva mai bine – o asa grozavie …

În primăvara (cumva) grădinița a fost mutată la Școala mică (mai târziu aveam să înțeleg că a crescut și numarul de copii din zona si ca au aparut noi spatii si se facusera ceva permutari). Gradinita a ajuns in partea stanga din cladirea in forma de U, care mai exista si in prezent. Intreaga cladire a avut multe comportimentari si utilizari, “soarta” care s-a pastrat pana in 2019 …

Clasele 1-8 făcute la Snagov: (1-4 la “Școala mică” cu învătățoarea Drăgan Ana și 5-8 la Liceul Snagov cu diriginta Stroe Vasilica – profesoară de limba română):

> (clasa a 2-a) mi-am cumpărat (singur) prima mea carte (din economii), de la librăria din sat : Povestea unui Hobbit (J.R.R. Tolkien) și pe care aveam să o recitesc de 50+ de ori (până la 50 de ani). Mama avea să fie cea mai suprinsă … de initiațiva mea;

> introvertit fiind, îmi făceam singur temele pentru școală și preferam să citesc cam orice găseam (din puținul – disponibil – în jurul meu în acele vremuri);
> în vacanțe (gimnaziu) primeam liste de lecturi obligatorii i plan de plante medicinale si 3R (colectare de materiale recuperabile: sticle, hartie, plastic, fier). Cărțile puteau fi luate de la biblioteca comunală (mereu – pustie), plantele medicinale din marginea câmpurilor și pădurilor iar cele pentru 3R de acasă (dacă le adunai – curățai/pregăteai în circa 2 luni din 3 – de vacanță). Cu o medie de circa 3 ore/zi, în 2 luni puteai face tot ce se cerea. Și totuși, din 17 elevi numai 2-3 făceam ce se cerea. De mare folos în restul vieții – efortul de a face fișele de lecturi (sinteze de circa 1-3 pagini de caiet – per carte citită). Dar și plimbările prin natură, unde stând mai mult timp în același loc (ex: să aduni mușețel etc.) – în liniște/singur – am învățat să am răbdare, să observ, să ascult, ca totul se schimba (daca aștepți și ești atent) și că prin perseverență – poți să termini (chiar fără supraveghere / amenințări etc.) ceea ce tu îți propui. Singurul moment jenant era în 12-15 septembrie când duceam la școală ce am făcut în vară și ceilalți colegi erau jenați în “explicațiile” nereușitelor lor de rezultatele minorității (cei 2-3 …). Curios pentru mine era că apoi nici la compunerea “Cea mai frumoasă zi din vacanță” nu apăreau cu ceva interesant …
> în clasa a-7-a am reușit să desenez foarte bine un cal în alergare. Dar pentru că profesorul de desen mi-a spus că l-am copiat pe geam din Cutezătorii, restul vieții nu am mai încercat să mai desenez nimic (și nici in prezent nu pot face – măcar un cerc rotund …). Din întâmplare – am învățat cum s-ar fi putut copia un desen mai complex …
> de la profesorul de istorie Dumitru Vintilă (care amenajase un Cabinet de istorie cu peste 200 de exponate) am învățat și preluat foarte multe: că obiectele vechi au o poveste – istorie; o perspectivă în timp – generații asupra vieții; să încercăm să călătorim cu gândul în trecutul unei localități și în viitorul ei și să ne găsim un loc/rol; că în trecut au fost și oameni – comunități – popoare, chiar mai învățate și performante; că mult din ce avem – poate proveni din generozitatea și grija altor generații (și că au exitat cu adevărat oameni care conștient s-au sacrificat pentru .. noi); că poți primi și da ceva – peste generații; Cabinetul de istorie a fost primul muzeu pe care l-am văzut; Obiectele de acolo erau colectate de la copii sătenilor, în ore treceau din mână în mână și căpătau viață, un loc, un context și astfel deveneau pentru mine vii (tot restul vieții – am putut vedea locurile – lucrurile din jur și chiar oameni și situații din jurul meu, derivând în trecut și viitor); Elevii și profesorul – ne cufundam mereu într-o efervescență pe durata orei de așa zisă istorie (căci era altceva pentru care nici acum nu am un cuvânt încăpător);
> și pentru că eram cel mai înalt din clasă, am fost “pus” în multe grupuri și proiecte din școală. Unii vedeau doar un stres în așa ceva, sabotau și apoi erau eliminați. Eu eram mai curios și am găsit în fiecare, lucruri interesante și chiar utile:
prim ajutor (medical) cu zecile de exercitii practice si apoi deplasarile la diferite concursuri in Ilfov si chiar Bucuresti
PTAP (Pregătirea Tineretului Pentru Apararea Patriei) cu trasul cu pusti cu aer comprimat, exercitiile fizice si simularile de aparare / atac si folosirea hartilor si busolei (mai ales ca toate acestea semanau cu ce puteai vedea in serialul “Ciresarii” etc.);
muzică (cu corurile chiar si pe 3 voci – unde am evoluat in timp la 2 voci 🙂 ). Și nu voi putea uita bucuria și mândria rezultată din feluritele revărsări de voioșie, sunete ale celor circa 20 de cântători – sub coordonarea profesorului de muzică. Nu puteam crede – ce ajungeam să facem (cântăm) de la o săptămână la alta. Am fost exclus după ce am legat cozile lungi de păr de a 2 colege (în timpul repețiilor) – de barele de fier a băncilor vechi (când m-am plictisit si improvizam … și altfel);
olimpiade de literatură (cu analize de sintaxe dar preferinta mea erau compunerile de diferite genuri). Am pierdut premiul cel mare când am creat un basm în care am amestecat personaje din Cutezătorii (pionieri etc.) cu rebeli din seriarul “Cireșarii”, cu personaje din Povestea unui Hobbit (gnomi, iele, zmei, pitici) și ceva draci și îngeri (căci nu înțelesesem prea bine povestirile de la primul Paște la care participasem). Cert este că am luat o noată mare (dar insuficientă) și nimeni nu a dorit să mai vorbească despre acest subiect (ceea ce era foarte diferit de analizele detaliate pe care le făceam de obicei după concursuri cu d-na Stroe Vasilica). Peste ani aveam să îmi dau seama că “Partidul” nu se regăsea “cum trebuie” în basmul meu (creativ – dar care conținea compromisuri și găsise modalități de colaborare între “dușmani inreconciliabili” ai Partidului);
exercițiile de dezbatere în echipe (pe teme de etică, comportament civic, interpretare a unor texte de lege și din Constituție) – făcute cu d-na Cruceanu Anastasia. Îmi amintesc cât de plăcut surprins am fost când am înțeles că există legi – reguli și Constituție (și cum depind unele de altele și cum se pot schimba / îmbunătăți). Căci adunasem multe neclarități și mirări în această zona și nimeni nu mă putuse lămuri. La acea vârstă nu puteam percepe și diferența dintre teorie și practică (realitate) …

> [1978] (clasa a 9-a) mi-am căutat + cumpărat (singur) cărți pentru limba engleza si am invatat singur (suplimentar fata de limba rusa si franceza)

Liceul nr. 11 CFR din București (în prezent Colegiul Dinicu Golescu):
> [1979] am ezitat dar apoi acceptat sa devin secretar de UTC pe liceu si rugbist …
> [1979] am luat initiativa si am obtinut locul intai la colectarea de fier vechi si maculatura – pe sectorul 1
> [1980] am luat initiativa si explorat liceele din Bucuresti si inteles principalele diferente. Asa ca am decis ca trebuie sa ma mut la un liceu mai bun (daca vreau sa pot invata)
> [1980] mi-am căutat (singur) un liceu mai bun, pentru treapta a-2-a (clasele XI, XII – la liceul I.L. Caragiale = Colegiul Național I.L. Caragiale), cotat cam pe locul 4-7 din București / m-am înscris (singur) / am dat examen și ulterior am “plătit” acestă ambiție (+șansă) cu 2 ani de navetă grea (40+km) din perioada comunistă,  între Snagov și București. Mi-a fost de mare folos să constat că sunt competitiv, iar greutatile m-au calit si ambitionat. Ma trezeam la 5:30 pentru a fi in statie pentru rata de la 6:00 / in Bucuresti la 6:45 / la liceul la 6:40 / stateam in clasa pana la 7:40 si apoi ieseam pentru a simula o sosire pe la 7:55 ca mai toti elevii care locuiau la sub 10 minute de venit pe jos … Apoi terminam orele pe la 13:00, simulam o plecare cu totii, ma intorceam in clasa si citeam/lucram ceva pana pe la 14:30 si apoi luam masini pana la Baneasa pentru a pleca cu rata de la 15:30 ori 16:15 (prima – cand exista) si de regula 16:30 ori chiar 17:15 (caci erau multi navetisti si de regula calatoreai intr-un picior cu nasul in hainele cu sudoare ale oamenilor nevoiasi – pline sudoare.  Stiam ca sunt “altceva”, ca pot mai mult , eram mandru si nu doream la scoala sa se stie de unde sunt si cum + cat trebuie sa calatoresc. Co nsideram ca era prea greu de explicat si mai mult mi-ar fi facut un deservicu. 

Facultatea Automatica si Calculatoare din cadrul UPB – Universitatea Politehnica Bucuresti (forma seral de 6 ani între 17:00-22:00) cu servici (luni – sâmbăta de 8 ore) la ICE Felix SA. Mă trezeam la 5:45 și ajungeam acasă la 23:00. 
Nu știam că va rămâne cea mai frumoasă perioadă din viața mea.

> [1982] mi-am cautat (singur) facultate (si detaliile aferente si am facut demersurile necesare). Am decis sa renunt la Matematica pentru cea mai buna facultate tehnica – Automatica (caci altii aveau meditatori si chiar daca intram, daca nu deveneam lider – ulterior riscam sa fiu repartizat ca profesor de matematica intr-un sat dintr-un judet al tarii)
> [1982] m-am opus dorintei tatei si nu am urmat recomandarea parintilor – cariera militara;
> [1983] am gresit ca am avut incredere intr-un “prieten” de la facultate si nu am mai reusit sa trec de la seral la zi .. Totusi, in timp a rezultat ca a fost mai bine (desi nu am mai avut o studentie normala)

2Shares