Exemplificare relevantă (pentru istorie / educația urmașilor): Iată cum a fost sancționată familia mea (și la fel – toți ceilalți săteni, nu doar din Snagov ci din aproape întreaga țară), in 1980.
CONTEXT (anii 1980) local – în Snagov:
1) familia Ceausescu locuia la mai putin de 600m de casa noastra (si zilnic treceau cu masina prin fata curtii catre Bucuresti si apoi inapoi, intre aprilie – octombrie)
2) in localitate (de fapt la Muntenia) mai era un pluton (18) de ostasi (“paza” vile – demnitari) ramasa din compania (circa 100) instalata la Snagov prin 1950
3) Militia batea localnici (in sediul lor) pe diferite criterii. Dar mai ales preventiv si pentru a intretine vie ideea de bataie (din anii colectivizarii fortate / a abuzurilor din perioada interbelica / a boierilor dinainte si mai ales a abuzurilor din maximul de asuprire al fanariotilor de la Manastirea Snagov (pana prin 187x). Asa ca mereu o minoritate – chiar local – abuza de majoritatea celor care incercau sa supravietuiasca si plateau felurite taxe;
4) majoritatea localnicilor lucrau la CAP si nu o duceau prea bine. Unii mai trebuia sa fure cate ceva de pe camp (pentru “completari”). Deja cateva grupuri de femei fusesera arestate temporar, anchetate si unele chiar trimise pentru 1-3 luni, la ceva puscarii ori locuri de munca (cam fortata) din tara. Aceste femei mergeau in grupuri de biciclete intre satele din jur si treceau si prin campurile cultivate de … CAP. Cativa stiuleti de porumb (pitite printre haine sau in san) – puteau reprezenta o masa pentru familie sau supliment de hrana la cele cateva gaini, care mai dadeau oua familiei
5) liceul Snagov (cu profile real / uman si mii de elevi) – urma sa fie transformat in Scoala cu profil Agricol (10 clase) si restrictii asupra copiilor de a mai pleca “de la sate la oras” la scoli mai bune (indiferent de calitatile copiilor ori preferintele acestora ori a familiei)
6) Romania continua intrarea intr-o zona a penuriilor la diferite produse (cu apogeu intre 1986-1988)
7) exista o teama generalizata intretinuta si prin faptul ca o parte (nestiuta) chiar a localnicilor (si asa era in toata tara) – obisnuia sa isi “toarne” vecinii la diferitele forme de militie / securitate / partid etc. Nu atat din nevoie sau invidie – cat din reflex (..) de parca nu se mai simteau bine daca intr-o luna nu mergeau sa toarce ceva pe undeva;
Localnicii (in special prin parinti si bunici – care erau oameni tineri prin anii 1940-1950), aveu viu in minte cum li s-au luat terenurile (de mii de metri patrati – din care se hraneau). Si fara resurse au ajuns dependenti de modul de “repartizare” “stiintifica” si lipsa de alternative (incat pentru a avea un loc de munca si deci asigurata o subzistenta pentru familie – trebuia sa stai “cuminte” si mai ales “sa taci” – daca puteai sa mai intelegi ceva si mai ales in fata si despre abuzurile “sistemului”)
In 2020, aveam sa gasesc in hartiile familiei (oarecum dosite cu grija – dar pastrate) o suita de acte despre o “imputare agricola” (retroactiva) aplicata tatului meu (in calitate de “cap de familie”). Despre care nu am stiut nimic (probabil familia a decis sa nu ma incarce cu asa tristete, avand si eu de facut o naveta grea timp de 2 ani intre Snagov si liceul I.L. Caragiale din Bucuresti).
Actele (din cele 4 imagini) nu pot fi deslusite de tinerii de astazi, fara explicatiile urmatoare:
1] 1980.03.27 * Decizie de Imputare (retroactivă: din 1980 pentru 1979) întocmită la o zi după data trimiterii angajamentului – care avea să fie si el transmis. Pentru terenul din curte („deținut nestatutar”) și care considera statul că este teren arabil. Termenul de plată era de numai 15 zile. Analizând chitanța (dinn 17.06.1980) vom constata că (și) tata a încercat să se opună (măcar să întârzie) și să spere că și alții se vor opune și poate nu va începe aplicarea (și plata) anuală a unei noi taxe. Dar cel mai important și negativ aspect materializat prin această Decizie de Imputare era faptul că acum și astfel chiar se “dovedea” sătenilor (imperativ și punitiv) că li se mai lăsa maxim 250mp per familie. Căci la sate, după naționalizări, colectivizări (forțate) și alte “reduceri” – oamenii mai aveau prin curți (în general) cam 800 – 1400 mp per familie (căci așa erau amplasate casele – magaziile, WC-urile și fântânile). În multe locuri, CAP-ul și-a format niște terenuri arabile și în spatele curților sătenilor (cum era și la noi): “în spate” – tractoarele CAP-ului cultivau alternativ grâu / porumb etc.
2] 1980.03.27 Formular de Angajament de plăți” pentru terenul deținut nestatutar în curte”. Din antet pare să rezulte că acest angajament s-ar fi facut prin 1978 dar a fost transmis în 27.03.1980. Si de fapt viza si anul 1979, pentru care trimit (separat) Decizie de Imputare (retroactivă). Pentru că “s-a decis” (Partid) că o familie are dreptul la maxim 250mp pentru casă, fântână, WC-ul din curte și eventual o magazie pentru lemne. Curtea noastră s-a considerat că avea 1200mp și includea și casa bunicilor. Deci 250mp x 2 familii = 500mp. Iar diferența de 1300-500=700mp era “deținut nestatutar” și fiecărei familii i-ar fi revenit un plus de 350mp. Prin 2000, după măsurători exacte, aveam să constatăm că de fapt erau doar 1050 mp și nu 1200mp. Dar iată că acum te mai taxau și pentru cei 350mp în care mai creșteai ceva legume și zarzavat – căci nu se găsea ușor de cumpărat. Deci pentru 350mp – față de miile de mp preluate “cu forța” de către comuniști. Deși astfel de terenuri erau primite de localnici după participarea la războaie ori din cumpărări/schimburi (dar provenind din eforturilor familiilor pe mai multe generații). Pământuri din care (înainte de 1950) – familiile strămoșilor mei se hrăneau. Interesantă este și metodologia de calcul: Se face regula de trei simple față de ipoteza (maximală) că statul roman, prin CAP ar fi cultivat porumb și ar fi obținut producția maximă de 3600 kg porumb boabe la hectar. Pentru 350mp rezultă o producție de 126 kg boabe, față de care scăzând 40% pt. cheltuieli și manopera, s-a considerat un “profit” de plătit de 60%, deci 76 kg de porumb boabe. Însa cum nu aveai (în fapt) acest porumb, statul „generos” binevoia sa îți permită să plătești echivalentul în bani de 114 lei, calculat pentru la prețul maxim de vânzare de 1,5 lei/kg.
3] 1980.03.27 * Recomandata trimisa de CAP Snagov, prin Posta Snagov la casa noastra (toate cele 3 fiind la sub 400, respectiv 800 – departare) Vedem ca figureaza doar numele (nu era nevoie de adresa in acele vremuri)
4] 1980.06.17 * Chitanță aferentă imputației 114 lei pentru 1979, aferent “producție” din cei 350mp din curte * E scrisă cu creionul de la CAP Snagov, pentru a permite eventuale “corectări” “necesare”
Note:
1) salariile majoritatii erau de circa 800 lei/luna. Cel mai mic de circa 600 lei, cu circa 5 trepte de salarizare (cel mai mare de circa 2800 lei)
2) imputarea nu era atat de relevanta prin valoarea ei, cat prin prima forma de reconfirmare ca “amenintarea” de acum cativa ani se materializa (ai dreptul la maxim 250mp/familie) si ca de fapt se continua reducerea catre a nu mai detine nimic (=comunism, asa cum si toti muncitorii din orase stateau in apartamente pe care nu le detineau, iar toti sefii si demnitarii stateau in ceva apartamente mai bune – dar numai pe durata detinerii functiei – corelat cu continua reconfirmare a obedientei, loialitatii fata de “sistem” si partid si mai ales a “urmaririi si distrugerii” dusmanilor de clasa etc.
3) interesant este ca si toate vilele (chiar si ale) partidului, aveau calculate cote si obligatii de productie agricola similare si chiar mai detaliate. Astfel cei circa 800 de angajati de la I.E.O. Snagov – suplimentar intretinerii vilelor pentru destinatiile specifice (..), faceau multa munca suplimentara la si cu viile, livezile, iarba cosita care mergea la ferme etc. si care toate produceau iar ce rezulta puteai cumpara (cu banii din salariu) chiar si de la magazinele locale (astfel aprovizionate). Fundatia Snagov are in arhiva planuri de productie (cu organizari de parcele si rotatii anuale) pentru Ferma Palatului Snagov si alte cateva vile. Asadar, un “tratament” oarecum similar era aplicat pentru toate terenurile din Romania. Si nu prea existau derogari. Chiar se muncea mult si erau si rezultate. Dar cu ce sacrificii? Care era calitatea vietii (ramasa)? Si (de fapt) pentru cine? Si de ce? [doar pentru a tine oamenii “ocupati” fizic si psihic?]
ALTE subiecte si link-uri:
a) improprietarirea (1949) si nationalizarea terenurilor agricole (si inceperea Colectivizarii formate) din 1950. Cu documente (titluri) specifice Snagovului
b) filmul Desfasurarea (1952) – despre fericirea intovarasirilor (crearii CAP-urilor) – realizat chiar in Snagov sat (cu figuranti – localnici)
b) demolarea caselor (circa 418 – numai in Comuna Snagov) – ca parte a proiectului “Sistematizarea satelor romanesti”
c) nerestituirea corecta in Snagov (macar conform Legii 18/1991) si mizeria tunurilor imobiliare de pana prin 2014
Ajutați cu un comentariu / Leave a Reply: