.. Constat o beatitudine generalizată, fără repere – motive – criterii – referințe ..
Lumea se felicită (nu se știe și nu contează pentru ce), într-un fel de competiție (concurs) în care parcă fiecare trebuie să fie “cel mai fericit” …
Și lumea preia (și) acest mimetism social (din inerție …). E o zi în care mass-media (ca în nuvela 1984) ne acordă o zi fără presiunea veștilor extrem de proaste …

O generalizată sărbătoare din categoria “Am înfrânt!“.
Similară cu premierea tuturor elevilor (fără diferențieri pe ceva criterii) – în care toți au “câștigat” … Sau cu criteriile (meritocrația) conducerii autorităților publice (+ proiectele / bugetele aferente) …
Cu impusă amnezie (in vederea desființării) despre: identitate, istorie, context, responsabilitate, competențe, sustenabilitate …
 
Într-o margine de regiune (UE) față de care (iar) ne comportăm duplicitar (uitați-vă dacă se mai abordează steagul UE pe stâlpii care au prevăzute 2 locașe, primăriile având stocuri cu aceste steaguri, dar nu și “permisiunea” politică – deși top politicienii ne garantează că suntem “apărați” de UE și NATO …). În prag de multiplicare a războiului, în care inițiatorii dau “petrecerea” cu “deranj” la vecini => în țări (cu populații) (atât de) ușor de făcut fericite (din nimic ori chiar în vădită pagubă)
 
Din poză ar trebui să înțelegem contrastul între binele generațiilor curente, față de cele pe ale căror sacrificii s-a putut ajunge până aici …
Să ne mai amintim (măcar o clipă) de cei care conștient și voluntar, s-au sacrificat? Pentru binele familiilor lor, care (odată) erau bine închegate în comunități locale, care aveau valori, viziune și motivații care (mai) puteau transcende egoismul individual … [deci acceptau chiar riscul morții – convinși ca cei rămași în urmă, vor avea un și mai puternic “NOI” prin care (per total) va fi mai bine … pentru TOȚI …].

* În decembrie urmează (similar) și “aniversarea” “Revoluției” etc.

** Și apoi (similar) marele chiolhan (cu alte “magii”) legat de Crăciunul (păgân) – care (tot) nu reușește să preia locul Nașterii (..) și profundă și responsabilă asumare a ciclurilor (mereu eșuate) ale oamenilor care (tot) continuă să îl prefere (și după 2000 de ani) pe Barabas … (chiar și cu 85%+ credincioși – declarați).
Astfel că în golul (mai ales interior și generalizat), rămâne loc doar pentru exacerbata mega oportunitate: consumerism + Carpe Diem …)
Un patriotism (doar declarativ) de bravadă, dublat de ponturi despre speculații (..) și cum să fentezi orice (inclusiv potențiala re-chemare sub arme etc.). Și de fapt cine – ce mai posedă (și să apere pe cine / ce / de cine?). Există câteva secvențe din filme (căci cine zice că citește – se decredibiliează total …) memorabile cu combatanți care (în ceva momente de acalmie) pot constată că (toți) sunt doar oameni (și familiști) simpli, trimiși pe front de politicieni care au rămas “acasă” să continue “strategiile” (atât de “importante” …

Similar (mai) avem: Craciunul, Pastele etc.

Si mai ales (chiar) comportamentul (majoritatii din “zilele importante” din biserici de la slujbe).
Astfel (de exemplu) cei din ultimele randuri (multi prefera sa stea doar acolo), fac si ei o cruce cand ajunge “valul” gestului la ei (si deci necorelat cu ce se spune si se aude si in difuzoare).
Si (oarecum amuzant) pot fi si stangaciile oficialitatilor venite (doar in astfel de ocazii – cand este “popor” si poti fi vazut si poate reales etc.). Cazuri in care preotul (parca) se uita la aceste “somitati” cand sa faca crucea .. (caci oficialii – obisnuiti sa “conduca” – incep sa faca crucea cand li se pare lor ca e cazul si deci pentru a nu fi si mai defazati – mai sunt ajutati si de preoti …)

0Shares