Despre utilitatea jocului …

.. Am devenit prea “prețiosi”, “prea de succes” și poate că ar trebui să redevenim … “prea de la țară”.

Și astfel să reconsiderăm și importanța jocului. Cei care au acum 35+ ani, au prins ani de copilarie .. afară … Și dintre aceștia mulți chiar s-au putut juca în natură, la țară.

Și în toate aceste jocuri foloseai mâna, picioarele și tot felul de “scule”. Explorai și erai foarte kinestezic. Uneori “mâna” se juca “singură” și mintea învăța. Altadată “conducea” mintea și mana explora, “învăța”. Deci “ceva” cel puțin bidirecțional …

Gândiți-vă un pic la diferențele între oamenii care își cunosc corpul, mâinile și se pot mișca ușor, siguri pe ei față de cei care au mâinile frânte, sunt nesiguri și (cel mult) își construiesc o mulțime de măști … (dar îi simți cât de artificiali sunt).

Și totul are legătură cu tipurile, diversitatea, cantitatea de jocuri, începând din copilarie.

Astfel că putem (trebuie) să reconsiderăm utilitatea jocurilor, indiferent de vârstă …

* Și jocurile sunt (cu mult) altceva decât ce se face ca “jocuri” în “teambuildig”-uri. Căci majoritatea doar copiază (artificial) activități și “poze” doar pentru nevoia de “acceptare” (și poze …).

=> Iată o prezentare cu doar câteva argumente legate de … reconsiderarea jocurilor, pentru dezvolare / creștere.

[26:30] (TED) Play is more than just fun / Serious Play 2008 / Stuart Brown