Șpirache …

Șpirache …

Cam la 7:00 ajungea si tata la serviciu .. Portar fiind si la un fel de policlinica militara, ar fi trebuit sa preia postul in primire cam pe la 6:45. Dar facea naveta, avea rata din Snagov la 6:00 si ajungea la Baneasa pe la 6:30 si apoi mergea pe jos circa 2 km – cat de repede putea… Deci cam 7:00. Se stia ca nu e ceva personal si asta era…

Oricum, personalul policlinicii incepea programul la 8:00. Si desi dinspre oras aveau multe mijloace de transport si mai se si grupau in ceva masini personale, si ei tot cam intre 7:50 si 8:10 ajungeau. Asa ca teoretic incepau cu totii sa lucreze pe la 8:30 dar in realitate – de la 9:00.

Dar pentru bunul mers al colectivului, era nevoie si de eroi si exemple. Asa ca directorul M (si doctor radiolog) venea la 7:45. Sa stea cumva vizibil in fluxul personalului si cumva sa se vada ca a vazut ca se intarzie, cine, cat, cand, cum si astfel sa isi tot mentina un fel de avantaj la apropouri si reprosuri potentiale… Caci de fapt M era un om slab, un medic mediocru, cam singuratic, oltean (caci asa ceva se promova atunci) – dar iubitor sa fie „deosebit” asa ca cine l-a pus sef, a intuit ca o sa fie bun la suite de mici sicanari si magarii – mai ales fata de putinii adevarati doctori, intelectuali si adevaratii oameni din colectiv …

De la poarta mare de la intrare si pana la policlinica era o alee asfaltata cu trandafiri pe laturi si ceva livada. Poarta mare metalica era dotata cu camera video, cu sonerie si microfon si putea fi comandata sa culiseze lateral. Intrai si mai aveai circa 12 metri pana la bariera si ghereta in care era paznicul care te putea legitima.

Si iata ca dupa ani de zile, colectivul de circa 25 de angajatI (de la doctori pana la femei de serviciu), trecand pe la poarta, trebuia sa semneze si condica, dar si sa prezinte portarului legitimatia speciala cu numele fals alocat de sistem si eventual sa mai aiba pregatita si o parola (in caz de suspiciuni). Caci era o policlinica mai speciala.

Asa ca pe alee, mai aproape sau mai departe, de la 7:45 aparea M, brusc preocupat ba de unii copaci din livada, ba de trandafiri, ori de cositul ierbii ori de maturatul aleii ori de iluminat ori de orice altceva – dar nu (vizibil) de intarzierile personalului ori de eventuale “scapari” ori “derogari” de la regulament si “cum se intra regulamentar – in unitate”.  Si exista practica cu “nu imi place de tine” sau “vreau sa promovez mai repede” sau “eu chiar cred in partid” – asa ca “iti fac raport” si vezi tu pe dracu’ … Asa ca in timp, “sistemul” miza pe faptul ca oamenii ajung sa se toarne unii pe altii (fie si din plictiseala) asa ca multe lucruri informale – puteau ajunge usor in forma scrisa … Totul era sa initiezi si mentii un nivel de sicanare, neincredere si invidie in colective …

In afara de cei 2-3 ciudati si 1-2 ofticosi regasibili „statistic” in orice colectiv de circa 30 de angajati – ceilalti erau „oameni ai muncii” normali. Deplin familiarizati cu duplicitarismul vietii de zi cu zi si tesatura de turnatori, mate fripte, invidiosi, sefi si sefuleti incompetenti profesional dar „buni” la invatamantul de partid si mai ales la „raportarea” de probleme tovarasesti care mai necesita „munca de partid” si „prelucrati tovarasesti” (adica sicanari prin care puteai sa nu mai iei prima, sa iti intarzie repartitia la casa, sa iei concediu cand te lasa sistemul si nu cand ai mai putea merge si tu familia pe undeva, sa intarzii cu promovarea etc.). Adica mizerii in care fleacurile – dar capacitate de neprofesiosti – chiar puteau sa iti faca viata mizerabila…

Si tata (in calitate de portar), sicanat de mult timp de suite de sefuleti din sistem, devenit si cunoscut ca rebel, trebuia sa stea la vedere, sa vorbeasca suficient de tare sa auda M ca repeta si respecta procedurile din regulament si sa mai intarzie suplimentar pe cei oarecum deja intarziati – marind astfel presiunea dar si importanta si „autoritatatea” directorului M …
O parodie repetata in fiecare dimineata. In care sistemul reamintea tuturor ca „nimeni nu este corect si deci greseste si ar trebui – putea fi trans la raspundere” (de fapt santajat). Ca si daca faceai vre-o derogare, chiar si cel in cauza (in pana de turnatorie), merita si putea sa te reclame chiar pe tine (ca l-ai ajutat) caci primea ceva recompensa punctuala care putea fi mai interesanta decat prietenia / omenia / respectul care ar fi trebuit sa apara – creasca – conteze cu adevarat …

Deci diminetile (cand era schimbul 1) – tata (portarul) trebuia sa sacaie personalul, sa ii streseze cu verificari absurde, sa faca cu totii un ritual in care se vedea (mai de departe): legitimari, verificari in registre, semnaturi, mentionarea orei, statul la coada, chiar ceva verificari de bagaje sa nu introduca ceva suspect etc.

Dar iata ca in curte se pripasise si un caine – javra, intrat initial pe poarta deschisa temporar si venit sa cerseasca o coaja de paine. Niste asistente s-au miluit si l-au ajutat si javra s-a aciuat imediat – oportunist. Mic, latos, inutil, puturos dar mancau insa cu fiind cu multa personalitate – a devenit rapid nesimtit, cu pretentii de a fi ocolit ori de a i se da ceva bun de mancare – cand vrea el si de la ce persoane se hotaraste sa le maraie … Oportunist – si-a gasit si o persoana a carei atitudine si activitate sa o imite oarecum – macar dimineata, cand parte din personal se mai miluia si ii aducea ceva de mancare chiar de acasa. Adica pe directorul M. Si daca directorul M statea cam la 7-20 de metri de bariera, cainele a inteles ca zona de interes este la bariera. Si si-a gasit un loc bun de stat – cersit – marait. Si cum cainii simt autoritatea, in timp se gudura doar langa M si javra fiind – a ajuns sa cam maraie pe toti ceilalti. Desi era doar un ghem latos (un fel de Zdreanta).

In timp s-au propus diferite nume – cainelui. Si a fost consultat si M, care bagat in seama fiind, dornic sa arate sa are si ceva latura umana si-a intrat in rol si a propus si el un nume …

Insa numele neoficial si memorabil a fost cel pus de tatal meu „Spirache …”

Ce a ajuns sa faca tatal meu si care a dus la fericirea directului M, rasetele si bucuria personalului (care nu mai era morocanos, tafnos, iritat – in diminetile in care era de serviciu tatal meu). Si chiar ceva mancare in plus si mai de calitate – cainelui …

Ei bine, tatal meu, profita de distanta de la bariera pana la directorul M si pornea un fel de monolog cu cainele, pe durata intrarii personalului de serviciu deci circa 20-25 minute. Exact conform regulamentului. Cam asa ceva:

Mai Spirache, …
…
…
…

+++
Interesant este ca in timp, Spirache chiar a ajuns sa preia foarte mult din personalitatea si comportamentul directului M. Deja se ingrasase mult, devenise mofturos la mancare si continua sa maraie cam pe toata lumea – aproape ca unele persoane mai sperioase incepeau sa dea/aduca din putinul mezel pe care il mai putea gasi in Romania anilor ’8x – doar sa intre mai repede in policlinica. Caci javra devenise ciinele preferat si protejat al directului M. Si nu era intelept sa ii dai un sut in fund, o sipca pe spinare, sau macar o injuratura. Daca erai vazut? Sau turnat? Spirache devenise prima vietate din toata unitatea – care parea sa aiba ceva simpatie (sau toleranta – care era cam tot aia) fata de directorul M. Asa ca (emotional) devenise foarte important pentru M.

Si iata ca intr-o dupa amiaza, cand se deschide poarta mare metalica, intra in curte o alta javra slabanoaga, un fel de Spirache de anul trecut – insa de ziua intai .. Asa ca venind sfios la cersit catre ghereta, a fost marait si latrat de Spirache „angajat”. Tata a incercat sa ii arunce celui nou venit, o coaja de paine din resturile mesei lui, care de mult nu mai erau considerate „mancare” de Spirache.
Insa cel flamand, a fost bucuros si s-a aratat interesat si s-a apropriat de foame, chiar ignorand amenintarile lui Spirache. Si iata ca (in premiera) se ridica brusc Spirache, face un salt spre cel flamand – dar se oprese si se uita si latra la tata cu sensul de a izgoni pe cel flamand. Tata isi aprinde o tigara si se aseaza pe un scaunel. Spirache se enerveaza si incepe sa scoata latraturi si sunete de enervare, invidie si altele dar nu isi rezolva singur lupta … Dupe ce mai evalueaza situatia, se duce cam umil si cam sterpeleste bucata de paine aruncata de tata si vine langa ghereta cu ea. O pune jos si maraie la tata si apoi la celalt caine. Nu mananca coaja. Dar e vadit nemultumit si enervat.
Tata face o noua incercare: arunca o alta bucata de coaja catre cel flamand. Spirache vede, se enerveaza si mai tare, incepe sa latra (si avea un latrat ciudat …) la tata si putin catre cel flamand … Ii reprosa lui tata ca de ce da de mancare celui flamand, ca de ce nu il zgorneste (ca alti portari – cu alti caini care mai intrasera pentru moment in curte si mai ales de ce ii da de mancare …). Tata ignora si Spirache cel las, deci celalat caine era cam vai de capul lui – tot nu se duce sa riste si sa incerce fie sa il latre mai hotarat sau chiar sa il zgorneasca pe poarta – afara .. Asa ca Spirache, se duce iar cam timid si tot ce face e sa ia si acea coaja si sa vina cu ea langa ghereta. Sigur ca el va primi oricum mancare mai buna, nu le mananca dar pare preocupat sa nu primeasca ceva de mancare celelalt …
Si iata ca tata arunca alta coaja si mai aproape ce cel flamand, care s-a asezat in iarba – in asteptarea unor pozitii si semnale mai hotarate, mai clare. Spirache – sa inebuneasca. Se ridica, sare, latra, parca ar incerca chiar sa il si muste pe tata dar nu pare sa aiba un curaj similar fata de cainele infometat – care ar avea nevoie de mai putin de un sfert din circul pe care i l-a facut lui tata, sa fuga din curte…
Dar apoi, Spirache, cu coada lasata in jos, „scurs”, tot ce face este sa se apropie temator de celalalt – si sa recupereze bucata de coaja …
Tata rade, ii vin noi idei si cat lipseset Spirache, ii ia una din cele 2 coji si le arunca iar celui flamand …
Spirache sa inebuneasca … Latra, sare, maraie la tata si fuge catre zona in care dimineata sta de regula directorul M. Latra pe acolo si parca imprumuta ceva siguranta si apoi trece spasit pe langa tata si merge umil si cam fura din nou – coaja de paine de langa cainele flamand. Si o aduce cu tupeu in acelasi loc. O pune jos si latra la tata. La care tata se apropie fara urma de ezitare, ia din nou coaja si o arunca din nou celui flamand. Spirache face un circa si mai mare cu tot cu o tura si latraturi – in zona in care sta de regula directorul M – de parca ii cheama sa toarne situatia si faptul ca tata primeste straini in curte, nu isi face datoria si mai si simpatizeaza cu ei …

Se ajunge la 5 coji de paine… Spirache incepe sa oboseasca. Intre ture cu latraturi de un fel la locul directorului, marait la trecerea pe langa tata si umilinta si ceva teama fata de aratarea de caine flamand, caruia ii tot ia – fura coaja de paine pe care el de fapt nu vrea sa o manance…
Tata, se face ca ii este teama sa ii mai ia din cojile grupate de Spirache.. Si jocul se muta la apararea celor 5 coji … Enervat peste masura si temator ca ar putea ajunge la cainele infometat, Spirache le apara din ce in ce mai indarjit … Foarte enervat – la un moment dat – ca ultima solutie, incepe sa manance din ele. Tata continua si in ceva timp, Spirache mananca toate cele 5 coji.

Tata tine minte si isi propune un plan …

In urmatoarea tura, la un moment de ceva pauza, mai cheama 2-3 angajati la poarta, lasa poarta deschisa, intra cainele pribeag, se activeaza si Spirache (cu vechile naravuri), tata arunca o coaja catre celalalt dar apoi doar i le arata lui Spirache si acesta le aduna si le pazeste si maraie si latra…
Distractie nebuna printre personal … Datorita comportamentului porecla directului M devenise Spirache … Si noul comportament parea chintesenta caracterului acestuia …

Dupa inca 2-3 ture ale lui tata, lucrurile au evoluat:
prin rotatie veneau grupuri de cate 5-7 angajati la poarta (in „pauze”) acolo erau rasete cu hohote si painea era adusa chiar de catre acestia – special. Si Spirache evoluase. Adica nici nu mai era nevoie sa mai intre un caine pribeag in curte. Trebuia doar sa ii arati o bucata de paine, sa te faci ca ai chema un alt caine, ca ai arunca-o intracolo si apoi – cumva sa o scapi pe jos. Spirache, enervat si latrand „cu spume” aduna bucatile de paine si cand incerci sa i le iei – incepe sa le manance nervos, pe nemestecate, scotand sunete de enervare …

Dupa mai multe astfel de zile, tot personalul aducea paine, ajungea si de 2 ori pe zi (prin rotatie) la poarta pentru cele 15-20 minute de distractie). Spirache se ingrasa. Devenise si mai irascibil si nervos. Directorul M il alinta si mai mult si incerca sa isi dea seama ce e in neregula cu el.
Si la sfarsit de program, la plecare, personalul arunca lui Sprirache bucatele de carne … dar Spirache doar scotea niste sunete jalnice, caci nu mai putea inghiti nimic – de mai multe ore, era ghiftuit la maxim numai cu paine, pe care se incapatana sa le manance doar pentru ca nu cumva sa ramana chiar si frimituri altui caine – frimituri pe care el de regula nu le manca de luni de zile.

Asa ca toata lumea se distra cu si despre Spirache. Directorul isi facea si el ritualul lui si „sistemul” nu stia ca tata gasise cumva un mod de a mai aduce zambete pe fetele oamenilor si a trage cumva (si din nou) ceva „castane” unor sefi si reguli care doreau sa opereze asupra unor oameni invrajbiti si super controlati (care nu puteau sa isi permita sa trateze oamenii ca oameni si sa incurajeze partile lor bune – atat cat or fi ele intr-o prima etapa – dar care ar putea fi incurajate …)

# Dupa mai multe luni, s-a ajuns la situatia in care si parte din pacienti veneau la acest circ. Si apoi chiar si cativa sefi ierarhici mai destupati la minte ai directorului M. Caci era de ras. Si mai ales – toti regaseau ca Spirache chiar avea ceva din „grija”, caracterul si teama directorului M, ca nu cumva cineva sa se simta bine, sa se bucure de ceva sau el sa faca vreo frimitura … Ridicolul comportamentului (..) si perseverenta in nedreptati fata de diferiti angajati – l-au decredibilizat pe M. In timp a fost inlocuit. Apoi redevenit „egal” (deci nu sef) si ramanand doar un doctor sub-mediocru, a fost posibil sa i se explice si lui cine era Spirache, legatura cu el si ce si de ce sa tot intampla ca la poarta sa vina grupuri mari de oameni cand era tata de serviciu – si acei oameni pareau apoi atat de normali, plini de viata, ras, voie buna si (redeveniti cumva) generosi si chiar toleranti …

## Peste cativa ani, docturul M avea sa redevina director in alt loc. Si sa se razbune… Si sora mea avea sa plateasca un pret inmiit mai mare, fata de gluma lui tata (care de fapt a fost doar o forma de transpunere – traducere a ceea ce facea M cu cei din subordine …)