(fragment cu rol de exemplificare suplimentara “de ce devine extrem de greu sa reusesti sa faci schimbari ale membrilor familiei”)
Intre 1999-2009 am reusit să “transform” cel putin cateva zeci de persoane (si cateva din firmele mele CC/CT) – din circa 120 carora le-am facut cel putin doua prezentari (intalniri) – legat de asa ceva. Cu circa 8, demersul a fost si explicit – constient – total planificat. Pe metoda practica – invatata de la mentorul meu Michael Burnson (US).
Principala diferenta (sustenabila) a fost constientizarea si exersarea competentei de (auto) schimbare comportamentala (orientata pentru dobandirea de noi – viitoare competente).
Una din arbordari incepe si are instrumente legate de Efectul Pigmalion si Galateea.
Note: Pentru mine a fost (initial) tulburator sa constientizez cat de mult m-a ajutat in copilarie si adolescenta contextul Pigmalion (al familiei si catorva persoane: invatatoare, diriginta, 3 profesori) – in paralel cu contextul Galateea (pe care singur mi l-am creat).
Efectul Galateea = cand asteptarile (preferabil – pozitive) despre tine insuti – se (auto) indeplinesc
Reconfirm (din proprie experienta ca subiect cat si ca initiator) ca pentru tineri este esential sa aiba parte de o suita de mentori (in + legat de diferite momente / subiecte). Exemple (modele) de oameni (caractere, comportamente, alegeri in situatii diferite). Si mai ales pentru a face alegeri mai putin “profitabile” pe termen scurt, pentru beneficii mai mari pe termen lung (deci – mereu – insuficient probabile). Ceea ce este (dupa 2000) total opus propagandei consumeriste (de ati satisface imediat si total orice nevoie cat “platesti” mai tarziu …)
Insa, mereu – rezultate apar doar cu efort, munca, perseverenta, disciplina si (proportional) cu ceva sacrificii. Iar astfel de demers (si abordare) mi-a devenit din ce in ce mai greu (putin posibil) sa o fac in ultimii ani (si mai ales cu cei nascuti dupa 199x) …
Cea mai mare mâhnire este ca nu am reusit sa implic (obtin rezultate) cu aceste abordari – pentru cele mai apropiate si importante persoane din viata mea personala. (Inca) Presupun ca datorita conflictului de asteptari (..) conform caruia, cei apropiati considera ca “obligatia” mea este sa ma port frumos cu ei (sa ii menajez, sa nu ii stresez, sa nu ii provoc spunandu-le lucruri care sa le creeze disonante etc.) Pe alta parte, daca si cand i-am pus in situatii “ne-confortabile” – exact in baza relatiei intime, “solutia lor” au fost sa reciprocheze cu obiectiv pur emotionala (legea talionului: ochi pentru ochi). Pe cand un parinte, mentor etc. iti face dificultati exact pentru a putea creste mai repede si (a te auto)explora si “altfel”. Exemplu concret (personal): deci nu imi placeau deloc de invatatoarea mea si apoi de diriginta mea (care mi se si parea ca se poarta cu toti dar in special cu mine) – foarte rau, dupa 35 de ani am inteles (si apreciat) ca ce m-a ajutat cel mai mult (sa ma schimb si mai ales sa ma autopercep in ceva procese de auto-schimnare) – a fost exclusiv datorita acelor “chinuri”. Am apucat sa multumesc doar uneia, prin 2009 … Si acum circa o ora (telefonin) lui Michale Burnson .. Nici tatalului meu nu am apucat sa ii spun si multumesc (explicit si ca adult constient) – pentru “raul” din perioada de crestere, (atat de) necesar pentru pregatirea din viata de adult …
* Caci pentru “schimbari” e necesar crearea unui anumit climat, mentinerea unor raporturi, crearea unei relatii solide (de incredere – apreciere), crearea unei suite de “provocari” pentru trainee (de regula stresante si din care trebuie sa iasa singur invingator) si apoi doar o confirmare a reusitei (nu cu aberante aprecieri – asa cum se doreste si sufera aberant in prezent ca nu se acorda …). Asa ca partenerul de viata ori copii ori membri ai familiei nu (pot) accepta alte roluri de relationare (sau mereu cand “dau de greu” – vor riposta fata de incercarile din rolul de mentor – justificand ca ai incalcat “asteptarile” din rolul cel mai “comod”). Si ce suferinta mai mare poti avea (..) decat sa stii ca ai ajutat pe altii (..) din stadii mai inferioare (..) si constati ca nu reusesti sa imbunatatesti nimic pentru cei mai apropiati oameni (si in plus sa si suporti zi de zi consecintele lipsei acestora pe parte de interactionare, rezolvare de conflicte, probleme etc.) Probabil ca similar doctorilor (..) o solutie ar fi sa “se trateze” (pe bani) la terti (cu care nu isi permit “familiarisme” si santaje “intime”) si mai ales au respect (pentru ca si platesc!).
Despre Pygmalion si Galateea > cateva detalii …
1) materialele (inca) extrem de folositoare (cu filme, formulare, etape, exercitii, teme etc.) – sunt de actualitate si au si licente (copyright). Asa ca nu pot (aici) sa redau din ele Alternativa (la cerere): As putea prezenta unui grup de minim 6-8 persoane doritoare sa aloce macar 4 intalniri a cate 2 ore;
2) in continuare prezint macar cate ceva din ideile principale (bazat pe ce regasesc in internet ca informatie publica – la care pun link)
a) [5:51] Film The Pygmalion Effect and the Power of Positive / Expectations
b) The power of the supervisor’S expectations and the power of your own
Your expectations of employees and their expectations of themselves are the key factors in how well people perform at work. Known as the Pygmalion effect and the Galatea effect, respectively, the power of expectations cannot be overestimated. Whether applied consciously or unconsciously, the expectations affect the productivity and contribution of your employees. These are the fundamental principles that you can apply to performance expectations and their outcome of potential performance improvement at work.
c) Nu pot apare realizari (rezultate) fara o (auto) presiune (munca / presiune / sacrificii). Facute fie de (prin) = efectul Galateea. Fie facut ca urmare a asteptarilor unor terte persoane (rol – gen mentori, caci au ei competentele dorite) – insa metoda si cerintele acestora, sunt (inevitabil) percepute (prea) “dureroase”. Asadar, cele mai mari “schimbari” pozitive (ori perceptii de suferinte si nedreptari) sunt direct proportionale cu intensitatea celor doua abordari. SI ideal ar fi cand opereaza ambele (si se capaciteaza reciproc). Si in mod normal, orice adult de peste 30 de ani ar trebui sa recunoasca cel putin 1-3 monente din viata lui in care (macar) s-a “intamplat” asa ceva. De unde beneficiul potential de a utiliza abordarile in mod constient (si repetat + ajustat la noile perechi de subiecti)
Exemple (situatii) amuzante (dar triste – date fiind consecintele si dramele asociate):
1) asteptarile soacrelor (care supra-apreciaza copilul lor si cel putin inconstient, sub-apreciaza ginerele/nora?)
2) cei care se auto-considera etalon pe ceva competente. Si incearca (si chiar cu buna intentie – credinta) (+ desi au si acordul – doar superficial al – “partenerilor” sa puna presiune pe cei din jur. Care nu au interese reale si mai ales motivatii pe masura. Si evident vor reactiona si “justifica” ca e … “prea mult”, greu, gresit etc. In fond, vor recunoasterea competentei – dar fara sa plateasca pretul platit de cel care ii invata (metoda lor – cu care ei au reusit).
3) cum sa faci schimbari in timp prea scurt? Sau cu persoane care (din lipsa de educatie) au doar reactii (emotionale), nu inteleg procese si determinism (caci cred in “soarta”) si isi justifica reusita ori esecul prin “noroc” ori religios (fetisist” cu “asa a vrut sau nu a vrut Domnu'” (‘lui sa ne rugam …). Caci mereu costa mai putin o acastiste de 5 lei (unde “te vede lumea”) si faci lucruri de aparenta (ca gloata) doar pentru conformare (“a fi in randul lumii”). Cum poti trezi (pe ce nervi si cum sa apesi) o astfel de persoana? Care te place sau te respinde doar pe baza de inconstienta afinitate (si la cel mai mic disconfort) te arunca in ceva categorii si apoi nu poate (reuseste) sa argumenteze nimic (..)? De unde si cum poti sa schimbi ceva la/cu o persoana care nu te poate “cuprinde” si orice toleranta o percepe doar ca “slabiciune” si are ca obiectiv in viata doar (ca gloata) sa se sincronizeze cu ceilalti (cand se inchina) … fara a avea un oricat de mic simt de filtrare / validare critica a informatiilor din viata lor?
4) pe cei care au sisteme de valori primitive (ex: bani etc – fara valori ori limitari/scrupule).
Profețiile auto-îndeplinite …
Chiar există (legate de oameni – în anumite condiții, limite).
Exista o dramatică diferență între:
a) schimbari abordate conștient (de cei implicați), planificat, nu 100% probabile (ex: chiar si o operatie) si care au o suita de procese constientizate si un demers cu seturi de indicatori de monitorizat etc.
b) schimbări așteptate (proiectate) asociate cu reacții emoționale (mai ales traume din copilărie, viață etc.). Exemple: e1) eu am avut o viata mizerabila si tu (ori chiar copilul meu) va avea la fel / e2) nu poti tu sa reusesti ce nu am reusit nici eu si daca vad ca avansezi atunci pentru a nu suferi ca tu reusesti – chiar te sabotez eu intentionat / e3) barbatii “este mizerabili” pentru ca mie asa mi s-a intamplat si atunci si ginerele meu ori toti “este niste porci” (si e doar o chestie de timp pana cand profetia mea se adevereste si in asteptare pot chiar si sa contribui putin la “dovedi” – caci altfel ar mult prea mare suferinta de a recunoaste ca eu am gresit cu mine si cei din jurul mei – demult etc.
Nota: vezi si Jocuri pentru adulti – Eric Berne (pentru mai multe scenarii si apoi repetarea lor de generatia urmatoare, doar pentru ca lipsa de educatie nu le permite constientizarea si ruperea profetiilor facute in familie cu rol de justificari pentru neferitici si preluate de copii – ca scop – obiectiv de viata)
Nota finala: finalizarea acestui draft de articol, poate fi facuta dupa ce s-ar decide (mai bine) asupra grupului tinta de (potentiali) cititori (pentru a fi reajustat la un anumit nivel de intelegere dar mai ales pentru a formula ceva obiective ale articolului …
Ajutați cu un comentariu / Leave a Reply: