Religie > diferențe (ex: Botez – care pentru bebeluși este nerelevant)
1) … acum câteva zile, un bebeluș a murit – în contextul scufundărilor ritualice de la botez .. Iar mass media – jurnaliștii – în loc să pună în discuție chiar inutilitatea botezului pentru bebeluși – chiar cu și prin argumentele bisericii, abordează subiecte colaterale, probabil pentru a nu deranja BOR .. = political correctness)
2) [botez+] o asumare (conștienta și responsabilă) nu o poate face decât un adult în mod voluntar și doar după o corectă și completa informare și cercetare (..). Totul urmat de comportamente călăuzite de valori (nu ritualuri și restricții – impuse punitiv …)
3) argumentare constructivă – în raport cu practicanți religioși, mai ales a celor pentru care respectarea formelor și cererilor preoților – sunt “supreme” și suficiente * ori cei care vor să “facă ce face lumea” – dar să mai și uimească comunitatea cu ceva “special”, “peste” …
CUPRINS:
1] Botezul este pentru copii ori adulți?
2] Re: diferențe nivele de respectare a “formelor” impuse și “gurii lumii”
3] CONCLUZII (intermediare / parțiale)
4] Recomandări (parțiale – cât să poți vedea puțin și altfel …)
5a] Exemplu Botez de “Așa nu”
5b] Exemplu cu călugări – “Așa nu”
5c] Exemplu cu preot la spovedanie – copii > “Așa nu”:
1] Botezul este pentru copii ori adulți?
“ …undeva prin secolul 5 biserica a considerat că cea mai eficientă metodă de a-ți asigura adepți și automat viitorul (ca biserică) este să înregimentezi copilul pe când nu se poate împotrivi. Iar apoi dacă devin conștienți și vrea să se lepede de legământul pe care alții l-au făcut pentru el > să-l ameninți cu focul iadulului pentru că s-a lepădat de credința strămoșească ..”
Aceasta este o clarificare – afirmatie – asumare (destul de oficiala) a specialistilor care explica Biblia (si abaterile de la ea)
[3:34] => Pentru cine e Botezul: ADULȚI sau COPII? – Biblia pe Înțelesul Tău
* După o prima audiție, re-ascultați – dar întreaga înregistrare .. Din cele 3 video de mai jos, prima incepe la fraza relevanta (de recunoastere a motivatiei trecerii la botezul copiilor de prin secolul V). Urmatoarele 2 scurte video sunt o provocare pentru a incepe sa explorati (mult mai multe materiale pro si contra, dar pe care ulterior sa le tot reganditi cu mintea dvs.)
Re: Botez (implicații): (deci) Botezul făcut copiilor – este doar un ritual (de ochii/gura lumii) și nu are nicio valoare / utilitate …
“Ritual” (social) pe care îl mai poți “complica” ori decora … (păcatul parcă se numește – fățărnicie?) cu multă beteală – culori – alte (păgâne) adăugiri “mondene” din nevoi de superioritate (provenite din varii sechele) … care se alină cu poze “deosebite” postate (și) online …
1) Oare care este procentul adulților (botezați de copii) care se re-botează la maturitate?
2) Dar chiar și astfel, pe la 18 ani (cum este un ritual la alte credințe) – câți o fac din convingere și câți (tot) de gura lumiii / comunității etc.?
3) de fapt: câți adulți (practicanți de ritualuri – căci credința este altceva, fiind o golgotă interiorizată în efortul de a înțelege și în care rămâi umil exact pentru ca … tot nu înțelegi. Poziționare extrem de diferitaâă de aroganța superficialilor cu “certitudini” și repetatori de suite de cruci, preferabil sincronizate … care consideră că pentru a fi in rândul lumii (doar) repetă forme și ritualuri și frânturi de afirmații – luate profund greșit, din “politica” (PR) al religiei. Care nu au au întrebări, incertitudini, dileme, suite de relevații (personale dar tot incomplete) – însă măcar bazate pe încercări (tot parțial reușite) de comportament conform … cu ce? (cu ceva valori și principii sau cu alte tipare – rutine – ritualuri care sunt Ok când se termină cu ceva bani pentru “administrația” religioasă?)
2] Re: diferențe nivele de respectare a “formelor” impuse și “gurii lumii” și (ceva) set de principii si mai ales de comportament social (dintre care, pe multe le poți redescoperi și tu, ca adult – dacă te gândești puțin)
Sper să regăsesc (salvasem pe undeva) ceva comparații dintre:
a) liber cugetători chiar nebotezați (dar conform cu principii sănătoase care se regăsesc chiar în mai multe religii)
b) botezații de mici (nepracticanți – care chiar se desprind de credința strămoșească – dar respectă riguros un mic set de principii ok)
c) credincioșii care critică (chiar) fățis adăugirile “administrațiilor” religioase cu tot cu noile forme de “chip cioplit”, moaște, condiționări cu taxe pentru ritualuri golite de conținut etc.
În care nici nu mai erau incluși credincioșii “de fațadă” (nu doar cei mai mulți – repetatori doar de ritualuri, fără a căuta și înțelege ceva sub “așa se face” și rapid irascibili la orice întrebări, în fond chiar ei – creatori a presiunii sociale nocive de tipul “crede și nu cerceta” care de fapt nu e susținută prin mai profundele prevederi religioase ..)
d) necredinciosii (nu sunt adepti la nicio religie), dar au ceva “filozofie” de viata si set de valori clare
e) necredinciosi si fara sistem de valori, dar empatici, care invata din greseli (si daca si cand ii mai lamureste ceva) – dar le pare sincer rau si vor si pot sa se indrepte …
f) cei care gandesc (prea) mult, sunt (prea) critici (unii ar putea fi intelectuali) – care critica (si fatis) manipularile administratiilor religioase dar si multimile de prostii cu practice fetisizante … Dar care nu deranjeaza pe nimeni (concret – caci doar in dezbateri isi prezinta si sustin punctele de vedere). Iar in situatii sociale concrete, sunt buni cetateni, familisti, generosi – altruisti (si nu par afectati de scenariul asumat ca traiesc o singura data, mor cu tot cu spirit si chiar nu va mai fi ori primi – nimic – dupa ce mor …)
* Oare pot coexista (..) oamenii si daca sunt (atat de) diferiti? Ori trebuie niste fanatici religiosi (care se bazeaza pe ritualuri create aiurea de administratiile religioase, sa ii abuzeze pe cei care sunt diferiti de ei (pana la … abordari ale Inchizitiei, razboaie sau macar bullying in comunitati …).
In conditiile in care administratiile religioase construiesc (si ajusteaza) interpretarile si “regulile” si care (ciclic) chiar manipuleaza populatiile si decad ca rol, devenind inclusiv parte a problemelor ..).
3] CONCLUZII (intermediare / parțiale):
1) scopul vieții nu este “salvarea” (de iad) și/sau “viața veșnică” (in rai) – acestea fiind doar niște proiecții cu alte roluri … [ex: botezul unui bebeluș – în sine – este total inutil / doar o cutumă și conformare social la niște “presiuni”]
2) doar adulții maturi (si numai dupa ceva gen comparatii de sisteme religioase si filozofice) ar putea (sau nu) sa isi aleaga un set de principii / valori (care – partial – se pot sau nu regasi si de regula doar partial intr-o religie). Pe care ai putea-o folosi ca ghid partial (si nu in majoritatea ritualurilor ei administrative, de regula golite de semnificatii – spiritualitate). Caci ti-ai putea confectiona si tu un “ceva” similar sau poate chiar mai bun (daca dai jos mare parte din adaugirile administratiilor religioase – cu alte interese)
3) (chiar si ierarhiile religioase) se stabilesc (cand nu sunt tot pe pile umane) pe baza capacitatilor dovedite de a scormoni dupa sensuri (nu memorari de formule confectionate), de a le dezbate inconsistentele legate de normele impuse care ar putea ajuta sau chiar limita (deci devii “sef” in sanul unei biserici daca poti critica “constructive” – “reguile” asa incomplete si interpretabile cum sunt). Ramanand umil de nestiinta si ignoranta ta. Adica exact pe disputele de intepretare (si departare de formele construite de administratiile religioase din interese de “volume” de cotizanti etc.)
Deci ce rau poate fi daca incerci sa cauti – afli si dezbati unele indoieli de la nivelul (interior) al “facatorilor” de ritualuri si obiceiuri?
Finalitatea (calugarilor etc.) este sa accelereze ceva gen constientizari, iluminari, nirvava, realizari si multe alte exprimari echivalente unor “aha-uri”. Care insa toate si la toti (care chiar fac eforturi si le au – inclusiv ca mari personalitati) … te “urca” dar tot nu finalizeaza … (mor recunoscandu-si neputinta ..) Primind doar aprecierea celor care nu si-au permis sa se dedice atat de “total” unor cautari (dovedite) ca nefinalizate … Ramanand doar aspiratii si dorinte (deci in stadii diferite “investitional”) si covarsitor limitate prin capacitatea (intelectuala) de critica (constructiva) a dezinformarilor (chiar manipularilor) facute de altii …
4] Recomandări (parțiale – cât să poți vedea puțin și altfel …):
1) a se vedea filmul PK (2014)
2) istoria religiilor (chiar și la Eliade)
3) a se merge la slujbele unor biserici care au dezbateri repetate [1] (anual) pe anumite teme (si sustin criticile constructive cu intelegerea multimii de posibile interpretari etc.). Scopul fiind de a recunoaste (ca sunt “multe drumuri”) si importanta este incercarea permanenta (mai ales in relatiile sociale) de “mai bine” … (armonie / consens etc.). In Romania am vazut cel mai bine la protestanti si partial la catolici (si doar de 2 ori ceva limitat la ortodocsi – completat cu circa 5 emisiuni TV cu dohovnici cu har plus parintele Lemnea)
4) oare de ce (extrem de rar – spre zero) in bisericile ortodoxe nu exista dezbateri legate de interpretari religioase? In peste 95% – nu sunt deloc momente (macar dupa slujbele de dezbateri). Ori nici macar parcurgeri ale textelor “sfinte” (deci nici dezbateri)? Desi se stie cand si cum au fost “confectionate” multe texte “sfinte”, in ce context si cu ce scopuri / compromisuri. Pe care ierarhiile religioase si le asuma – insa multimile (agresive) de practicanti (prin mimetis social si fara nicio critica) – le apara (mereu) agresiv … (pana la razboaie, crime, drame in familii – Relatii etc.)
5) este foarte util si interesant sa asculti dezbateri (mai ales despre revelatii personale) ale catorva credinciosi, preoti etc. – din extrem de putinii care accepta orice fel de intrebari si mai ales care nu “finalizeaza” orice esec evident de clarificare, cu “citate” si trimiteri la “texte” prin care de fapt nu se raspunde (ci te umilesc, amana, de fac sa te simti inferior etc.). Caci vei regasi aceeasi golgota a tuturor (indiferent de religia initiala) – care incearca sa creasca spiritual. Si te pot ajuta (bine si rapid) mai ales cand te elibereaza de rataciri si dezinformari (si acestea – create tot social si cele mai derutante – exact cele religioase din categoria celor cu “solutii” fetisizante …)
6) ganditi-va (putin) la seturile de valori (individuale, sociale etc.) ca la niste cercuri (mai ales – provenind de la diferite religii etc.). Apoi suprapuneti-le … Ce rezulta? Mai adaugati ceva respect – mila si grija si pentru alte specii (decat omul) chiar toate, pentru habitate (natura) si vedeti ce rezulta.
Apoi construiti un alt set de cercuri (si le suprapuneti) pornind de la limitarile / restrictiile / “blestemele” unor religii (si daca acestea sunt macar coerente cu propriile valori initiale – fundamentale). Ce concluzii puteti trage?
Credeti ca ati putea avea relatii bune cu oameni care inteleg, discuta, cam respecta fondul (majoritatea celor “commune”) si se ridica “peste” nivelul “maruntisurilor”? Mai vedeti mari diferente intre variantele (atat de artificiale) din grupul religiilor crestine? Apoi – puteti ajunge la nivel un care vedeti cam aceleasi lucruri si in cele musulmane? In cat timp intelegeti.. apoi tolerate … apoi va conciliate cu cele asiatice? Etc. …
Puteti atinge nivelul in care intelegeti (cat mai general) ce ar putea fi “spiritualitate” peste limitarile dogmelor religioase, fara aroganta / “pretentii” (..), fara mituieli (gen rai) ori spaime (gen iad), chiar si cu acceptarea (senina) ca ai avea (doar) o singura viata si totusi respecti (voluntar si proactive) ceva seturi de valori, chiar esti generos (..) – desi vei muri (chiar “de tot”)? Cati mai pot ramane oameni (si parte a unor societati functionale) – pe asa “baze”? Nu pe acestia ii vaneaza si rastignesc nu doar ierarhiile administrative ale religiilor cat si “institutiile statului”?
Una este sa alungi incertitudinile (..), conflictele (..), temerile (..), dramele (.. ) – si alta este sad ai rapid vina pe “soarta” ori “reguli” simplificate (dar relaxante) ale unor “religii”.
In loc sa continui sa inveti (sa progresezi) si sa tot vezi propriile greseli si ale celor din jur (ceea ce se paote dovedi extrem de stresant) si fara arogante …
5a] Exemplu Botez de “Așa nu”:
(cunoscut foarte bine)
Ea (catolică – practicantă) se căsătorește cu el (orthodox – doar declarat) si locuiesc intr-o comunitate in care 95% sunt ortodocsi (din care 15% sunt practicanti, minoritate formata 80% din batrani peste 60%, de fapt 90% – femei in varsta).
In comunitate nu exista decat o biserica ortodoxa.
Cuplul nu are discutii – dispute – probleme legate de feluri (diferente) de religii (caci – in simplitatea lor, cred ca daca exista Dumnezeu, acesta nu poate fi decat unul comun pentru toti oamenii, nici macar numai pentru crestini).
Preotul din comunitate, evident orthodox (de varsta medie dar) mandru (si fara motiv – ca atitudine implicita), afla despre ea ca este catolica dar nu comenteaza. Cumva i se pare chiar un success (“aduce o oaie la gramada”).
Nunta se face in biserica ortodoxa (fara discutii – explicatii).
Totusi, nici mama si nici tata nu merg la biserica duminicile. Cum (de fapt) nu merge 85% din populatia active din intreaga comunitate.
La un moment dat, cuplul are un prim copil – baiat. Pentru ca “asa se face” – trebuie sa il boteze. Si il boteaza la aceeasi biserica si cu acelasi preot (orthodox) si totul decurge fara nicio discutie, comentariu etc.
Dupa cativa ani, cuplul are un nou copil, o fata, care necesita a fi botezata.
Aferent demersurile pregatitoare, cumva (neinteles) – preotul spune in slujba de duminica (deci in fata nucleului “dur” de practicanti – circa 30-50 de batrani din care circa 35-40 babe) ca el nu boteaza copii catolici in biserica lui …
Ceea ce ii socheaza pe cei doi adulti (ai cuplului) cand afla prin .. “radio sant” despre iesirea preotului (caci astfel de subiecte – gen botezuri si ale cui, cand, cum, de ce etc. – nu se discuta public si cu atat mai putin nu se prezinta public de catre preot si in fata unei comunitati atat de largi …
Sotul merge la preot si acesta reia si continua pozitia sa: “este o biserica ortodoxa si el nu primeste catolici in ea”…
Datorita implicatiei “gura lumii”, se activeaza mama sotului (= practicanta religioasa ortodoxa din nucleul dur dar si lifer informal in comunitate, “de nivel 2, adica cam in top 10). Insa si aceasta este “repezita” in incercarea de discutie de clarificare, privata, din cursul saptamanii …
Ce era de facut? Cuplul dorea totusi (pentru orice eventualitate) sa boteze copilul. Dar prin pozitia preotului, acum intreaga comunitate avea o “noutate” si subiect de “telenovela”. Ceea ce in “gura lumii” devenea o forma de rusine, bullying in comunitate si (probabil) multe alte posibile sicanari (si mai ales barfe etc.)
Cuplul este bulversat. Sotul nu isi permite o disputa barbateasca (cum simtea nevoia) cu unul care “face pe nebunul” “dintr-o data” si fara sens …
Urmeaza diminica cu slujba obisnuita. Si la sfarsitul acesteia, se aude o voce tare dar ascutita a mamei sotului – catre preot – de fata cu aceeasi intreaga grupare de practicanti:
“Parinte, cum se face ca mai ‘nainte, atat la nunta cat si la primul botez, nu te-a deranjat ca o catolica vine la biserica noastra ortodoxa, isi face slujbele catre Dumnezeu, respecta si face cum se face si plateste ca toata lumea – iar acum, la al 2-lea copil, nu se mai poate?
Pai ce s-a schimbat de atunci? Aici la (…) s-au mai facut cel putin 8 casatorii cu membri din alte culte si mai mult de alte 15 botezuri – la fel. Oamenii astia si alti care au nevoie – crestini de fapt – nu mai sunt primiti in biserici crestine? Sau numai in aceasta localitate? Sa plece sau sa inceapa sa isi faca bisercile lor? Sa ceara teren de la Primarie cum a primit si aceasta biserica ori de la partid?”
.. Si s-a facut o liniste adanca, adanca … Preotul nu a mai miscat, cei din biserica erau ingroziti (stiind-ul mandru, mereu superior si “cocos” pe preot). Nimeni nu indraznea sa mai respire (dar sa mai zica sau sa schiteze vreun gest). Cumva, s-a golit biserica in mare liniste si scurt timp – desi ar mai fi fost ceva fleacuri de facut in final …
Ultima ramasa in picioare, calma (cam masiva si zdravana fizic si cu un cap peste preotul relativ mic
de statura) era aceasta batrana, mama a sotului …
Preotul a continuat sa ramana impietrit – si dupa tot acest timp …
Apoi, batrana a plecat demna, drept, relativ incet, trecand prin usa ramasa larg deschisa …
S-a “trimis vorba” si s-a convenit (cu minime discutii) data botezului si s-a facut, cum se face la toata lumea …
Sotul a adunat intamplarea la suita de experiente proprie – similare si pentru care nu i-au placut niciodata popii (si mai ales cei care “isi fac de cap”).
Sotia, l-a iertat dupa multi ani, nu a uitat si continua sa dea exemplu aceast caz.
Batrana (mama sotului) a crescut in ierarhia comunitatii cam de pe locul 10 pe locul 3. Si ulterior, top 3 batrane au format un grup care a inceput sa “discute”, sa “negocieze” si in comunitate s-a ajuns la situatia in care, cand erau nevoi mai deosebite ale bisericii de rezolvat cu si de catre comunitate, discutiile se faceau prin acest grup de 3 batrane…
5b] Exemplu cu călugări – “Așa nu”:
Era noiembrie (1973-4). Pe lac, vantul rece si umed facea valuri de peste 40 cm si nici cu gulerul ridicat si un ochi inchis – nu putea rezista mai bine de 5-7 minute …
Totusi tatal trebuie sa recupereze copilul de la scoala – folosind o barca cu un motor mic, pus la barca de lemn greoaie, incat numai datorita experientei deosebite … printre si contra valurlor – parca putea sa inainteze …
Tocmai facute jumatatea usoara a drumului, cea in care vantul si valurile au ajutat – si greu a fost doar cu vantul dintr-o parte …
Uite ca vine si copilul si abia acum urma incercarea cea mare … Parea sa fie (poate) cea mai dificila zi si traversare din ultimii 2-3 ani … Si parca si vantul se inteteste …
Dar uite ca 3 calugari mari, grei si totusi cocarjati de frig, pun mana pe marginea barcii si cer sa fie dusi la insula aflata la circa 1 km in amonte – contra vantului, valurilor. Adica de aproape 2 ori mai mult decat drumul de facut (si care era in sine o provocare …)
Tatal nu accepta sa faca abateri si mai ales sa ajute popi – calugari (voluntar), avand suita sa de cunostinte directe si exeperiente din tinerete (cu raspopiti, cu popi betivi etc.). Mai ales ca mereu apar binevoitori care parca abia asteapta sa ii ajute pe acestia (iar acestia mereu cer si niciodata par sa nu aiba nimic: bani, mancare haine etc.)
Ii refuza (predictibil). Acestia insista. Mai ales doi. Ca nu mai circula nimic pe lac dar nici in sat (si nici rata cu care sa se intoarca) – nu exista locuri de cazare in zona si se face intuneric in scurt timp. Si chiar asa era…
Mai discuta o scurta perioada (..) desi tatal putea si stia sa termine discutia daca si cum vroia .. Insa (parca) ceva ii atrasese (cumva) atentia … Poate insistenta unuia dintre calugari, cam agresiva, cu potop de promisiuni “de bine” in caz de ajutor si oarecum asemanatoare si cu tigancile care se agata de clienti (mai ales cand le este foame – cu adevarat)…
Mai exista si o reala problema / limitare: benzina din rezevor era putina. Cam cat pentru 2,5 curse dus-intors. Iar in conditile date, doar pentru intoarcerea planificata, era nevoie de o cantitate mai mult de dubla …
Doi calugari inteleg limitarea. Si cel insistent afirma ca rezolva el caci se va ruga insistenta sa se inmulteasca benzina si el stie sigur ca rugile lui sunt ascultate si indeplinite. Si ca el pune ramasag ca va fi benzina destula sa il duca la insula si apoi sa se si intoarca acasa – in siguranta…
… Si era ciudata si fortata mai ales siguranta acelui calugar, dar si faptul ca nici ceilalti 2 calugari nu parea uimiti de promisiunea nefezabila …
Iata ca tatal (..) se hotaraste si ii ia, desi si cu greutatea suplimentara (de 3x 90-100 kg) – barca obisnuita de lemn se afunda cu mult peste normal – chiar in zile de vara, obisnuite …
Si pleaca … Si contra vantului si valurilor – abia se misca .. Si vantul bate drepta in fata conducatorului care trebuie sa caute repere, caci panzele de ploaie si stropii ridicati de vant de pe creata valurilor – biciuiesc rece …
Iar calugarii stau cu spatele, cu gulerele ridicate, inghesuiti, bine imbracati si tot se vaita de frig …
Dupa aproape o ora si jumatate (pentru ce in timp de vara se facea in circa 15-18 minute) ajung la insula. Calugarii coboara… Cel in cauza se lauda cu rugamintile lui .. Iata-i ca urca treptele si in 7-8 metri nu se mai vad de ploaie si vand …
Dar motorul se opreste imediat … Din lipsa de benzina …
Tatal era acum destul de ud, cu un copil infasurat intr-o suba si aflat pe fundul barcii de unde a mai tot scos apa cu ispolul (cand avea o mana libera, cealalta – pe mansa motorului)…
Vantul putea duce barca (fara motor) – oarecum piezis insa tot ar fi trebuit cel putin de 2 ori de vaslit pana spre centrul lacului – pentru a combina cumva si cu directia vantului …
Intoarcerea a mai dura circa 2 ore …
Si a mai insemnat cate o raceala serioasa imediata pentru tata si copil si apoi niste bronsite sicaitoare (cu medicatia serioasa) – mai multe saptamani …
Dupa cativa ani, cumva, explicatia tatalui pentru decizia lui a fost ca uite:
1) era mult prea evident ca nu ajunge benzina si au inteles bine si calugarii. Dar prea ciudata si fortata a fost promisiunea calugarului ca ajunge ca el sa se roage si … “se inmulteste benzina” … Tatal discutase ca poate fi in jos si sanatatea copilului (si deci nu este un simplu risc …).
2) asa ca tatal s-a gandit ceva de genul “nu sunt mare credincios” + “acestia sunt calugari cum am mai vazut si care spun si promit usor si aiurea pana isi vad interesul indeplinit”. Totusi, prea multa increder ori tupeu are calugarul asta …
As vrea (sceptic – necredincios cum sunt – sa vad si eu o minune). Acum este momentul perfect si clar …
Daca benzina ajunge doar cat cred eu, abia ajung in dreptul casei (si poate le gaesc ceva sa doarma si pe jos pana maine – decat afara sau aiurea).
… dar uite ca tatal si mai ales copilul s-au ales doar cu paguba .. Si (iar) fara nicio dovada de minume (mai ales promisa) – “intelegerea” fiind ca benzina se inmulteste pentru toata cursa, inclusiv pentru intoarcere …
5c] Exemplu cu preot la spovedanie – copii > “Așa nu”:
(caz real – vazut de mama mea in copilarie)
Preoții obișnuiesc să “simuleze” spovedania copiilor (cât de) mici, astfel încât a te confesa să devină cât mai repede un obicei (spre dependență). Ceea ce este puternic susținut și de părinții care se spovedesc și ar dori să fie depășiți de copii (cu mult și din timp … inclusiv la spovedanie …)
Astfel încât la biserica X, în fiecare duminică (asociat slujbei) există 2-3 momente în care preotul interacționa cu copii: îi mângăie pe cap / îi întreabă ce au mai făcut / le dă un dulce pentru fiecare bună cooperare / le mai dau un dulce când stau în șir cu părinții și primesc cu lingurița un lichid dulce / după slujbă un alt scurt moment – de regulă cu copii mai speciali …
Și este ușor cu mulțimea de copii: toți mai strică intenționat câte ceva – pentru a obține atenție, șterpelesc câte ceva din ce este puțin și bun … etc.
Așa că preotul, cu experiență, rapid – cu fiecare copil ajunge de 1-3 întrebări în situația în care acesta are o vină / păcat / a facut ceva “rău” …
Preotul masiv, cu voce groasă (căruia i se potrivește cel mai bine rolul de Moș Crăciun) este fericit când repede “trece” prin mulțimea de copii și îi “dovedește” pe toți – că sunt păcătoși .. Ca și părinții lor … Adică, izvorul neputinței și păcatelor este constant și puternic și el – preotul – este acolo ca să-l provoace să iasă la vedere, să îl asculte cu simulată și profundă preocupare, ca apoi să îi ierte pe făptuitori în numele lui … Dumnezeu … [ce altceva mai spectaculos și în numele celui mai puternic lucru – există?]
Și această perpetuă situație (“business as usual”) este temelia – dovada și garanția zilei de mâine pentru … toți …
Dar iată ca există un copil cu care mereu are mari dificultăți, căci cu greu scoate de la el că ar fi șterpelit ori stricat ceva etc.
Și pentru că de fapt copilul în cauză provine dintr-o familie avută (i se dă oricând și orice – nu are limitări), dar mai ales i s-a alocat o persoană care stă cu el toată ziua (educație continuă) – astfel il ajută să își înțeleagă nevoile, provocările și satisfacă curiozitățile. Care odată înțelese (și dacă mai e nevoie – satisfăcute din curiozitate la scară mai mică). Așa că în timp … în lipsa interdicțiilor, a violenței și prin suitele de explicații și povestioare … s-a schimbat și nu seamănă cu copii de vârsta lui …
Cu acesta, preotul încearcă sa scoată păcatele la vedere (cum face cu ceilalți copii): cu: Ai furat ceva? > Nu. Te-ai bătut cu cineva? > Nu. Ai stricat ori spart ceva? > Nu. Ai mințit părinții? > Nu …
Și cu greu (dar din 7-12 întrebări) – până la urmă găsește ceva … Însă întreaga asistență din biserică – este deja foarte atentă când se ajunge la acest băiețel …
Și iată ce se (mai) întâmpla într-o zi …
Preotul (deja iritat – doar pentru că iar are de-a face cu acest băiețel), parcurge suita de 8-9 întrebări (ca la ceilalți) și (cum bănuia) nu îl “dovedește” păcatos … Si daca nu are pacate, nu are ce sa ii ierte… Si el sta cu lingurita acolo in aer, pentru a-l ierta (ca asa sunt toti oamenii si asta este misiunea sa: sa le dovedeasca si reaminteasca in fiecare duminica cat sunt de pacatosi si ce important este sa li se ierte pacatele – adica el – in comunitate – prin care se face asta ..)
Iar acum toți cei din biserica – îi privesc …
Preotul simte cum se pierde, începe să ridice vocea groasă și puternică și accelerează într-o suită de întrebări de situații concrete imaginate (probabil din propriile pacate din copilarie) …
Totul se escaladează și preotul reia cu variații … “Și măcar un cubuleț de zahăr, tot … nu ai furat?” … (deși anterior îi prezentase ispite mult mai serioase) ..
Și băiețelul (stând cu spatele) spune tare – vădit tulburat “Da!”
Preotul – parcă și el surprins, respiră adânc și spune repede: Bine, uite te iert! (și îi bagă în gură lingurița și îl face semn să își ia sfertul de felie de cozonac și că poate pleca …)
Odată ieșiți din curtea bisericii, băiețelul este întrebat: “Cum de ai recunoscut că ai furat un cub de zahăr, tu care îți poți lua singur tot ce vrei, chiar fără să ceri?”
Și baiețelul zice: “Păi nu ai vazut cum striga la mine și strângea din pumn? Chiar am crezut că de data asta chiar mă bate și m-am gândit că așa pot să scap …”
Note:
1) uite (mai sus) cum ajung copii sa minta de nevoie (si sa si constate si ei si de mici aberatia “constructiei” administrative – religioasa – care devine scop in sine la un moment dat). Așa trebuie sa fi fost si la inchizitie …
2) un bunic de-al meu spunea ca el crede ca e suficient sa stai si singur in natura, chiar in fata unui copac, sa te linistesti, sa te gandesti la ce s-a intamplat si ai vrea sa fi fost altfel, sa iti para sincer rau si sa iti propui (in viitor) sa incerci sa faci mai bine … Si asa, chiar si un copac sau o piatra si stand singur, este cam tot cum ai fi in biserica (ba chiar mai curat si placut);
3) daca niste procese (..) nu sunt (mai intai) intelese, nu vei putea niciodata obtine imbunatatiri reprimand doar efectele (la nivel social) si omitand cauzele (la nivel individual – legate de adevarata intelegere, nu mimetism social, punitiv etc.)
1) este o mare diferenta intre a te confesa (periodic, la popa – sub presiunea barfei sociale) si a te pocai (a te gandi si regreta tu insuti). Si o si mai mare diferenta este atunci cand tu (prin tine) de auto-depasesti si faci mai bine (gresesti mai putin – in raport cu ce intelegi tu ca ai gresit nu in raport cu ce ti se impune, nu intelegi si constati doar parghii sociale si economice …)