Atunci era să mor – pentru prima dată …
Tatăl meu, mi-a spus târziu, indirect (când aveam peste 40 de ani) cum l-am speriat cel mai tare, copil (mic) fiind …
Lipseam de ceva timp .. Trebuia sa fiu (ca de obicei) prin curtea vilei (unde lucra – familia mea = întreținere/administrare). Fără voie să ies ori sa interacționez cu alți copii (..) – obișnuiam să îmi fac de lucru și să observ detaliile de prin curtea mare. Una din probleme (..) era că nu făceam zgomote și nici nu prea răspundeam când eram chemat – strigat. Asa că trebuia să fiu și căutat, nu doar strigat .. Și de regulă eram găsit urmărind (concentrat) ceva: detalii unei frunze, insecte, pietre, obiect sau chiar pescuind (căci nu aveam voie să stau la malul lacului – singur / nesupravegheat).
Și iată că tata făcea al 2-lea circuit prin toată curtea mare. Și nu eram pe nicăieri. Mai trecuse pe la malul lacului cu circa 15 minute – anterior. Acum (re)trecea, uitându-se puțin și în apa de la malul lacului …
Și acum mă și vede: sub luciul lacului liniștit, stând în picioare, privind – nemișcat în sus, cu circa 15 cm de apă peste nivelul capului, cu ochii larg deschiși, fără o expresie anume pe față. Chiar lângă debarcader și la circa 1 m de mal. Între ierburile înalte ale lacului cu apă limpede – transparentă. Nu mișcam. Nu erau semne că mă agitasem .. Oricum – nu fusese nici un țipăt ori stigăt de ajutor… Și lipseam de circa o oră. Și chiar el mai trecuse și pe la malul lacului – deci eram sub nivelul apei de cel puțin 15 minute …
Eu nu imi aduc aminte de loc de acest moment …
Tata mi-a spus că pur și simplu m-a scos din apă. Apoi speriat m-a dus sus (la vilă) la mama. Dar acolo, cumva, mișcam și în scurt timp mi-am revenit de parcă nu se întâmplase nimic…
Din acea perioadă loc (e drept) că îmi mai amintesc că la un moment dat aveam un fel de curea legată în jurul pieptului și mijlocului și în bazinul de la lac, tata mă ținea cumva suspendat și eu cred că atunci învățam să înot .. (eram ținut ca un cățel). Eu unul nu îmi amintesc nici când – cum am învățat să înot. Sau cel puțin nu mi-a spus nimeni explicit: “de acum – știi să înoți”. Probabil era suficient pentru un părinte să vadă/știe că odată ajuns în apă – un copil poate înota “câinește” și poate ieși singur la mal.
Îmi amintesc că dintotdeauna, pe mine m-a atras apa (lacului) și intram în ea mai mereu (și când era cam rece). Motivele (atracțiile) au fost și sunt (pentru mine – mereu) numeroase, în lacul (odată) limpede și cu multe vietăți …
* Peste ani aveam să aflu că de fapt în Snagov, toate familiile aveau în vedere ca în vara în care copii cam făceau 3-4 ani (adică puteau ieși și singuri din curte – spre lac), erau duși intenționat la lac și aruncați de câteva ori (sub oarecare supraveghere) în lac și lăsați (încurajați) să înoate (precum oricum – macar câinește), cât să învețe să iasă singuri la mal. Apoi urma o (formală) amenințare publică și ipotetică către ceilalți copii: s[ nu ]l scufunde prea des/mult sub ap[, c[ dac[ pățește ceva, vor mânca bătaie. Dar acesta era doar semnul că acelui copil i se putea face “botezul lacului”. Adică tachinat – speriat puțin până când lua și câteva guri de apă și venea acasă cumva plângând și acuzator (“a lu’ X m-a băgat sub apă …”). Dar important era că acum copilul învățase minumul necesar: să iasă cumva din apă, că nu e plăcut sub apă și pot fi situații în care nu ieși prea ușor, că există periocole și nu toți copii – oamenii sunt de încredere. Deci părinții tocmai mai scăpau de o grijă: copilul lor tocmai a devenit un Snagovean care nu va muri înecat …
** Tot peste ani aveam să:
> ajung să înot pe sub apă (bras) circa 15-18 lungime de brațe (deci și 12-15 metri, din săritură) și să îmi țin respirația destul de mult timp
> să am un vizor și să explorez zone de mal și brădiș a lacului Snagov, unde să pun mâna (chiar în lac) pe raci, scoici, melci, toate plantele și chiar pești – în special somni, care cu cât sunt mai mari cu atât sunt mai ne-sperioși). Și am învățat ca fauna se sperie cu atât mai puțin cu cît ești mai calm și mai ales te apropii și le atingi cu emoții pozitive, în mișcări cât mai lente și graduale. Un record (de tură) a fost de 3 somni (0,5 – 3 kg) pe care i-am tras de coadă, aceștia dormind în brădișul care se aglomera la suprafața apei (in grosime de circa 5-15 cm). Și dacă stateai foarte liniștit în apă, în timp veneau mici pești (în special – roșioare) care să îți ciugulească câte ceva pe de piele…
> aveam să obțin și licență de scufundator (NAUI) inclusiv cu ceva “specializari” (adâncime, noapte, rescue). Și să fac scufundări în marea Adriatică, Marea Roșie, Marea Neagră, oceanul Atlantic (Mirthle beach – US) și chiar și lacul Snagov (pe care l-am traversat de 2 ori). În prezent (2015-2018) se poate face snorkeling doar în cozi de lac, anumite perioade ale anului și condiții specifice lacurilor (pt. a nu ridica prea repede și prea multe sedimente)
