“Până acolo și înapoi” … // Realizări (=Achievements) … (selecție … prezentare în lucru …)
LISTA principalelor realizări (percepție personală, subiectivă – pe care le-am simțit ca fiind importante, ca m-au schimbat + definit) [tabel]:
2020.01.07: Obținerea recunoașterii oficiale din partea Ministerului Mediului (07.01.2020) ca exista in mod legal Rezervația Naturală Snagov (1147,7ha) și că omisiunea ei (din 2000) este (oficial) neînțeleasă de autorități și necesar a fi rezolvată urgent (cu tot cu reparațiile administrative necesare – asociate distrugerilor astfel facilitate). Deci o recuperare de 930 ha de pădure riverană lacului Snagov. (Link: 1) răspunsul – recunoasterea Ministerului Mediului 2) prezentarea cazului – demersurilor
2016.11.03 – Evenimentul public (relevant național) “Biodiversitate Zonei Snagov”, organizat la Muzeul Grigore Antipa cu prezentări publice a circa 17 cercetători. Toți prezentând propriile constatări din teren (despre speciile protejate), enumerând sș alte studii din trecut, potențialul zonei, bazele legale si susținând urgentarea conservării biodiversității (Link film eveniment).
2016: Crearea primei “Caravana Biodiversității” din România și UE (Link – prezentare) [la momentul respectiv]
2016: Documentație pentru extinderea Ariei Naturale Protejate Snagov de la 100 ha > la 150ha > la 450ha > la 1147,70ha la >2020,2 ha. Și dovedirea (științifică) a existenței a 311 specii protejate, rare și amenințate în Zona Snagov. Documentație avizată favorabil de Academia Română – CMN (cu finalitate blocată administrativ de Ministerul Mediului – via lobby tunari imobiliari)
Link Aviz AR-CMN;
2014.05.18 Publicarea în Monitorul Oficial 318bis, a Regulamentului si Planului de Management al Ariei Naturale Protejate Snagov. Ca urmare a argumentărilor științifice din cele 10 studii științifice realizate anterior (POS-MEDIU)
2014.08.08: Câștigarea unei finanțări (grant) de circa 312.000 Euro pentru finanțarea timp de 2 ani a unei suite de activități și sub-proiecte pentru relansarea turistică a Nordului Ilfovului.
NU am mai semnat contractul – datorita contextului infractional prefigurat de la potentialii parteneri (autoritati locale, regionale)
Link la adrese oficiale
2013+2021+2022: Conceperea traseelor turistice rutiere (cu titicar) și pe lac (cu vaporaș) – pentru re-conectarea principalelor atracții și furnizori HoReCa din Zona Snagov. Organizarea de info-trip-uri și grupuri (demo-pilot). Realizarea infrastructurii de prezentare și promovare (mix) necesar etc. O parte din ele se regăsesc (ori folosesc atracții din) IZI.Travel
vizitează și detaliile din aceste pagini
x-y Suite de finanțări Fonduri UE de zeci de milioane de euro, prin COMPASS Consulting SRL. Album foto cu Recomandari-Feedback.
Link la recomandarile primite
2012-2014: Primul set de studii științifice relevante despre Biodiversitatea Zonei Snagov (10 studii – prin POS-Mediu)
2011: Acreditarea oficiala a Colectiilor Muzeale Snagov (7 teme). Unul din cele 3 muzee create in Romania intre 1989-2011).
Link la prezentari
1996-2000: Contributii la (asociatia) Corpul Expertilor Tehnici si Judiciari din Romania. Prin dferite contributii (demonstratii, prezentari publice, instruiri a altor experti si specialisti, articole, activitati in diferite proiecte). Timp de circa 3 ani am fost chiar Vice-Presedinte al asociatiei CETR.
M-am ocupat in special de (asimilarea) noutatilor legate de metode, modele si procediuri si standarde de evaluare.
Cea mai mare realizare a CERT a fost semnarea unui parteneriat cu Asociatia Notarilor din Romania (folosind Buletinul lunar al CETR cu indici de indexare – pentru evaluari dar si sintezele valorilor terenurilor si a constructiilor tip din Romania. Astfel au aparut baremele minime pentru evaluari per mp de teren (categorii diferite) si tipuri de constructii, corelat cu zone. Si numai in primul an, Romania a incasat prin difernta de taxe, sute de milioane de dolari (adica – incredibil de mult). Fiind perioada cu fundamentari ale privatizarilor cele mai “normale” (cel putin fata de perioada 2000-2004 cand Nastase a dat sute de intreprinderi si cu pretul simbolic de 1 leu iar Tofan le cumpara doar pentru a le inchide si face profit doar din fierul vechi din acestea)
2001: am renuntat la CETR si am creat RNE – Registrul National al Expertilor din Romania. Cu site dedicat, secretara, proceduri in inscriere si verificare a competentelor, evaluari cu punctaje, sistem de solicitgare si raspuns automat prin email-uri corelate cu baza de date a expertilor (accesibila per competente / industrii / tipuri de lucrari etc. Pentru perioada 2001-2006, a fost superioara LinkedIn. Si chiar si in prezent (2020) mai exista o idee (abordare) pe care LinkedIn inca tot nu o are (legata de un indice de credibilitate – gen social trust si cu valoare de recomandare cumulativa, bazata pe voturi limitate ale membrilor din retea). Initial am avut si circa 2150 experti (din cam 76 de domenii – industrii). Specialisti cu varste de 55-75 de ani, proveniti (disponibilitati fortat) din circa 60 de institute de cercetare – proiectare din Romania. Care au fost inchise la cererea unor foruri internationale (ca parte a unor negocieri). Spatiile dispomibilizate au fost inchiriate (ca spatii de birouri) pentru unele firme (de regula cu ceva pile ori inceputuri de reprezentante – venite la si catre unii care urmau a se dovedi peste ani “baieti cu ochi albastri” si obiceiuri urate.
Am organizat suite de evenimente, instruiri, metodologii, cuprinsuri minimale obligatorii pentru diferite tipuri de lucrari (mai ales legate de evaluari si demersuri in instante). Am devenit membri a catorva asociatii europene (ex: AEXEA etc.) si lobby-at pentru ceva metodologii unitate la nivel UE legate de livrabile unor servicii profesionale. Dar abia peste ani aveam sa inteleg ca de fapt “decidentii” atat din Romania (la vanzare) cat si din strainatate (la cumparare) nu doreau corectitudine si de fapt au distrus in mod repetat infrastructurile din Romania care mai putea tine evidente ale valurilor de furturi si infractiuni care au urmat. Totusi, intre 2002 si chiar si pana in 2018, tribunale, instante, avocati, executori si mai ales persoane fizice si firme private, ne-au tot solicitat sa ii ajutam in diferite moduri. Ceea ce am tot facut (si probabil ca numai eu am alocat cam intre 4 si 8 ore per luna, de regula telefonic dar si pe baza unor email-uri si mai rar intalniri fata in fata. Poate doar de 1-2 ori per an in schimbul une consultatii platite de cirva 50-150 Euro. Astfel ca numai acest rol si activitate, cred ca a creat o valoare de utilitate (sociala?) de cel putin cateva zeci de mii de euro (iar impactul disputelor in cauza, trebuie sa fi fost de multe zeci de milioane de euro. In general, erau abuzuri si nedreptati ale statului asupra PJ si PF si in ultimii ani ai corporatiilor, pentru a Protectia Consumatorului dar si Consiliul Concurentei – nu ajungea sa verifice unele abuzuri strigatoare la cer)
2001: Am initiat, organizat si impementat (si cu ajutor de la angajatii din COMPASS Consulting) Institul CMC din Romania, in cadrul AMCOR. Ulterior l-am si acreditat international. Apoi am preluat si responsabilitatea de a concepe, organiza si derula circa 4 ani programele de instruire a grupurilor de juniori consultanti in management din AMCOR.
Am renuntat la colaborare prin 2004 cand parte din colegii pe care eu contam, impreuna cu grupuri de noi membri, mi-au cerut in mod repetat sa “ma fac” ca fac evaluarile de competente profesionale (asa cum aveam grile si teste concepute si facusem pentru IMC-Ro din AMCOR). Noii membri (cateva zeci – deci cam 50% din total), ulterior s-a dovedit ca erau procurori si alte forme de militari disponiblizati de rezultatele alegerilor si care cautau la AMCOR un nou loc cu status si vizibilitate)
Desi am fost ales chiar si Presedinte al AMCOR (prin 2005), cateva luni nu am putut prelua rolul (din motive familiale) iar ulterior am constatt ca nu se dorea predarea (..) si prin urmare nu am primit (niciodata) documentele juridice, contabile, rapoartele de activitate si alte documente esentiale ale asociatiei. Ulterior aveam sa inteleg ca un grup (“greu”) din fondatori – erau tematori ca daca vin prea multi noi si pregatiti (din strainatate ori ca mine – intr-o meritocratie adevarata, ei ar putea iesi din conducere – control si deci mai bine sa fie limitati si chiar indepartati cei prea muncitori, competenti si vizibili. SI astfel a ramas [in realitate] o asociatie “de buzunar” si fara nici un rol si vizibilitate nationala ori profesionala (pana in prezent). Caci nu a dorit sa ia cuvantul si sa isi asume ceva pozitii, roluri si responsabilitati la nivel national. Desi era extrem de usor de dat cate un comunicat oficial (din timp in timp) in legatura cu “miscarI” si decizii – profund neeconomice si rationale (mai ales din perspectiva managementului profesionist)
1997-1998: raman singurul care sustine oficial, vocal, vizibil, activ si prin suite de actiuni concret si lupt cu mai multe parti – pentru:
1) nedispersarea patrimoniului (biblioteca-seturi de carti ale profesorilor si celor 60 de masteranzi, plus calculatoate, copiatoare, mobilieri si alte dotari – ale programului (asa cum dorea ASE). Am fotocopiat toate cursurile (ca alternativa – probabil circa 20.000 pagini). Plus inventar detaliat (mffixe si ob. inventar).
2) asumarea angajamentelor oficiale ale partii romane din colaborarea cu partea canadiana (re masterat). Aspect de care depindea trecerea la etapa 2 a colaborarii (cu echipa mixta de profesori canadieni si romani) si demersuri de “localizare” – transfer in Romania – ASE a programului, dar numai cu mentinerea si garantarea unor standarde ridicate (si ASE avea o alta viziune, materializata repetat chiar si pana prin 2014)
4) formarea Alumni Canadian MBA (si am creat primul site internet cu fise pentru absolventii primelor 3 promotii. Apoi am luat initiativa organizari unor intalniri lunare (cam 10 din 12 luni, mai putin in iulie-august). Si am derulat cam 54 de evenimente (in general la Clubul Floreasca). Peste 30% din absolventi si-au gasit de lucru in pozitii de top (corporatii) – la aceste intalniri unde veneau si reprezentanti de la ambasade, corporatii etc.
4) in final (..) la presiunea unor grupuri (via Voiculescu) – am decis sa transfer organizarea unei colege (care intre 2001-2020 abia daca a organizat 10-12 intalniri)
1996: aflu (din presa si prieteni) despre un concurs (pentru tineri sub 35 de ani) – pentru inscrierea la un Master in Business Administration Canadian, gratuit (pe baza de concurs: engleza, SAT, GMAT etc.). Ma inscriu si reusesc.
1995: trec de la colaboratori ocazionali la primii angajati stabili (cu intentie de investire – educare – formare in timp, conform celor invatate in / din strainatate)
1995: tatal meu imi cedeaza apartamentul familiei (ei 3 se muta intr-o garsoniera) – doar pentru a ma motiva sa nu plec din tara si sa continui sa fac ceva (orice) – dar in Romania.
Caci (de exemplu) circa 190 din 200 de ingineri din proiectare-cercetare din ICE Felix SA (unde am lucrat intre 1983-1991), au plecat in strainatate (mai ales dupa mai 1990 si mineriade). Caci erau foarte buni profesionali si exista atunci si o deschide si val de simpatie pentru romani.
1991-1995: m-am tot mutat cu sediul firmei COMPASS Service SRL (calculatoare – software) intre mai multe adrese (inclusiv Centrul Vechi – Curtea Sticlarilor, chiar deasupra unui cuptor). Lucratm 14-16 ore in fiecare zi, cu mare entuziasm, simtind ca ce fac este foarte util si necesar si de pionerat (in mai multe domenii). Altii faceau profit de 300-1000% in cicluri de 3-6 saptamani cu marfuri schimbate intre Romania – Turcia etc. Iar inflatia a fost si de xx% in unele luni (si de regula de 90-200% in unii ani)
1994: cea mai complexa modelare de studiu de fezabilitate, plan de afaceri (cu scenarii) si variante documentate pentru negocieri in vederea preluarii FORSEV Turnu Severin de catre grupul Zastava (Iugoslavia). Statul roman s-a comportat in mod repetat, mizerabil pe cam toate criteriile posibile. Nu s-a finalizat nimic (peste ani, Forsev a falimentat si a ajuns “spatii comerciale” de inchiriat ocazional)
1994: Ajung la prima specializare relevanta in straintate (Canada – Toronto – “E/W Enterprise”) de 6 saptamani, extrem de intensiva cu program de circa 9-12 ore per zi). In urma unui concurs public (de care am aflat din presa scrisa). Au fost evaluati (gratuit) circa 3000 de tineri (teste SAT si GMAT). Primii 5 au plecat la specializari in SUA si urmatorii – eu eram al 7lea, in Canada). Cele invatate atunci si acolo, mi-au schimbat profund perceptia economica, sociala, de valori si asteptari legate de viitor (in Romania, Europa si la nivel global). Din pacate, in timp – coruptia via servicii speciale din Romania, s-au dovedit coplesitoare
1993: Devin membru activ al Asociatiei Contabililor autorizati si a inginerilor – experti judiciari. Contribui la primele actiuni si evenimente (eu am scris prin primele numele ale revistelor de specialitate / am facut duite de prezentari despre utilitatea si utilizarea concreta a calculatoarelor in activitatile acestor profesii / am carat mobila si contribuit la infiintarea primelor sedii oficiale, care s-au mutat de circa 5 ori in primii 2 ani).
Referinte: dl. Munteanu (director executiv la contabili si publicatiile din revistele din epoca)
1993: urmez o prima specializare internationala – pentru evaluari de active, echipamente, terenuri, cladiri si afaceri. Devin unul din cei circa 24 de primi evaluatori (oficiali) din Romania. Incep sa fac primele evaluari (aferente primelor evaluari). FPS-ul (prin director adjunct) imi cere sa sub-evaluez la 30% Cahiro Ploiesti. Renunt la evaluari cu clienti (statul roman).
Link: certificat – atestat
1992: primesc si dreptul legal de a “tine contabilitati” – in urma unei specializari de circa 6 saptamani. Experienta corelata cu realizarea de module si programe economico-financiare (pentru firme)
1992: Finalizarea (si vanzarea) primului program contabil complex din Romania (facea si “Cartea Mare” si avea o baza de date unica a inregistrarilor. In Dbase > Paradox / FoxPro.
Circa 20 de instalari la firme de stat mari, circa 50 la mici firme private. Nu am reusit sa ne facem vizibili si sa crestem afacerea (in conditii de piraterie a softului instalat). Timp de 3 ani (pana prin 1995), programul a fost superior CIEL-ului (adus din Franta)
1991: Prima explorare a “Vestului” in calitate de ziarist (delegat), la bursele din Budapesta, Viena, Praga, Berlin. Cu buget propriu (din instalari si configurari de calculatoare – la persoane fizice si noi si mici firme private)
1990: Program software (proiectul de licenta): “Generator ce corpuri neregulate prin definirea interactiva a unor puncte 3D si apoi interpolarea suprafetei dintre acestea (B-Spline etc) – cu functii de editare interactiva”.
Realizat in C++ si calcularea polinoame complexe cu module realizate in ASM (la nivel de registri). Daca as fi avut vizibilitate internationala pentru acest proiect, probabil ca eram direct angajabil la top firme globale de grafica 3D interactiva (proiectare)
Link la Abstract;
Facultatea Automatica si Calculatoare din cadrul UPB – Universitatea Politehnica Bucuresti (forma seral de 6 ani între 17:00-22:00) cu servici (luni – sâmbăta de 8 ore) la ICE Felix SA. Mă trezeam la 5:45 și ajungeam acasă la 23:00.
Nu știam că va rămâne cea mai frumoasă perioadă din viața mea.
> [1982] mi-am cautat (singur) facultate (si detaliile aferente si am facut demersurile necesare). Am decis sa renunt la Matematica pentru cea mai buna facultate tehnica – Automatica (caci altii aveau meditatori si chiar daca intram, daca nu deveneam lider – ulterior riscam sa fiu repartizat ca profesor de matematica intr-un sat dintr-un judet al tarii)
> [1982] m-am opus dorintei tatei si nu am urmat recomandarea parintilor – cariera militara;
> [1983] am gresit ca am avut incredere intr-un “prieten” de la facultate si nu am mai reusit sa trec de la seral la zi .. Totusi, in timp a rezultat ca a fost mai bine (desi nu am mai avut o studentie normala)
> [1978] (clasa a 9-a) mi-am căutat + cumpărat (singur) cărți pentru limba engleza si am invatat singur (suplimentar fata de limba rusa si franceza)
Liceul nr. 11 CFR din București (în prezent Colegiul Dinicu Golescu):
> [1979] am ezitat dar apoi acceptat sa devin secretar de UTC pe liceu si rugbist …
> [1979] am luat initiativa si am obtinut locul intai la colectarea de fier vechi si maculatura – pe sectorul 1
> [1980] am luat initiativa si explorat liceele din Bucuresti si inteles principalele diferente. Asa ca am decis ca trebuie sa ma mut la un liceu mai bun (daca vreau sa pot invata)
> [1980] mi-am căutat (singur) un liceu mai bun, pentru treapta a-2-a (clasele XI, XII – la liceul I.L. Caragiale = Colegiul Național I.L. Caragiale), cotat cam pe locul 4-7 din București / m-am înscris (singur) / am dat examen și ulterior am “plătit” acestă ambiție (+șansă) cu 2 ani de navetă grea (40+km) din perioada comunistă, între Snagov și București. Mi-a fost de mare folos să constat că sunt competitiv, iar greutatile m-au calit si ambitionat. Ma trezeam la 5:30 pentru a fi in statie pentru rata de la 6:00 / in Bucuresti la 6:45 / la liceul la 6:40 / stateam in clasa pana la 7:40 si apoi ieseam pentru a simula o sosire pe la 7:55 ca mai toti elevii care locuiau la sub 10 minute de venit pe jos … Apoi terminam orele pe la 13:00, simulam o plecare cu totii, ma intorceam in clasa si citeam/lucram ceva pana pe la 14:30 si apoi luam masini pana la Baneasa pentru a pleca cu rata de la 15:30 ori 16:15 (prima – cand exista) si de regula 16:30 ori chiar 17:15 (caci erau multi navetisti si de regula calatoreai intr-un picior cu nasul in hainele cu sudoare ale oamenilor nevoiasi – pline sudoare. Stiam ca sunt “altceva”, ca pot mai mult , eram mandru si nu doream la scoala sa se stie de unde sunt si cum + cat trebuie sa calatoresc. Co nsideram ca era prea greu de explicat si mai mult mi-ar fi facut un deservicu.
Clasele 1-8 făcute la Snagov: (1-4 la “Școala mică” cu învătățoarea Drăgan Ana și 5-8 la Liceul Snagov cu diriginta Stroe Vasilica – profesoară de limba română):
> (clasa a 2-a) mi-am cumpărat (singur) prima mea carte (din economii), de la librăria din sat : Povestea unui Hobbit (J.R.R. Tolkien) și pe care aveam să o recitesc de 50+ de ori (până la 50 de ani). Mama avea să fie cea mai suprinsă … de initiațiva mea;
> introvertit fiind, îmi făceam singur temele pentru școală și preferam să citesc cam orice găseam (din puținul – disponibil – în jurul meu în acele vremuri);
> în vacanțe (gimnaziu) primeam liste de lecturi obligatorii i plan de plante medicinale si 3R (colectare de materiale recuperabile: sticle, hartie, plastic, fier). Cărțile puteau fi luate de la biblioteca comunală (mereu – pustie), plantele medicinale din marginea câmpurilor și pădurilor iar cele pentru 3R de acasă (dacă le adunai – curățai/pregăteai în circa 2 luni din 3 – de vacanță). Cu o medie de circa 3 ore/zi, în 2 luni puteai face tot ce se cerea. Și totuși, din 17 elevi numai 2-3 făceam ce se cerea. De mare folos în restul vieții – efortul de a face fișele de lecturi (sinteze de circa 1-3 pagini de caiet – per carte citită). Dar și plimbările prin natură, unde stând mai mult timp în același loc (ex: să aduni mușețel etc.) – în liniște/singur – am învățat să am răbdare, să observ, să ascult, ca totul se schimba (daca aștepți și ești atent) și că prin perseverență – poți să termini (chiar fără supraveghere / amenințări etc.) ceea ce tu îți propui. Singurul moment jenant era în 12-15 septembrie când duceam la școală ce am făcut în vară și ceilalți colegi erau jenați în “explicațiile” nereușitelor lor de rezultatele minorității (cei 2-3 …). Curios pentru mine era că apoi nici la compunerea “Cea mai frumoasă zi din vacanță” nu apăreau cu ceva interesant …
> în clasa a-7-a am reușit să desenez foarte bine un cal în alergare. Dar pentru că profesorul de desen mi-a spus că l-am copiat pe geam din Cutezătorii, restul vieții nu am mai încercat să mai desenez nimic (și nici in prezent nu pot face – măcar un cerc rotund …). Din întâmplare – am învățat cum s-ar fi putut copia un desen mai complex …
> de la profesorul de istorie Dumitru Vintilă (care amenajase un Cabinet de istorie cu peste 200 de exponate) am învățat și preluat foarte multe: că obiectele vechi au o poveste – istorie; o perspectivă în timp – generații asupra vieții; să încercăm să călătorim cu gândul în trecutul unei localități și în viitorul ei și să ne găsim un loc/rol; că în trecut au fost și oameni – comunități – popoare, chiar mai învățate și performante; că mult din ce avem – poate proveni din generozitatea și grija altor generații (și că au exitat cu adevărat oameni care conștient s-au sacrificat pentru .. noi); că poți primi și da ceva – peste generații; Cabinetul de istorie a fost primul muzeu pe care l-am văzut; Obiectele de acolo erau colectate de la copii sătenilor, în ore treceau din mână în mână și căpătau viață, un loc, un context și astfel deveneau pentru mine vii (tot restul vieții – am putut vedea locurile – lucrurile din jur și chiar oameni și situații din jurul meu, derivând în trecut și viitor); Elevii și profesorul – ne cufundam mereu într-o efervescență pe durata orei de așa zisă istorie (căci era altceva pentru care nici acum nu am un cuvânt încăpător);
> și pentru că eram cel mai înalt din clasă, am fost “pus” în multe grupuri și proiecte din școală. Unii vedeau doar un stres în așa ceva, sabotau și apoi erau eliminați. Eu eram mai curios și am găsit în fiecare, lucruri interesante și chiar utile:
– prim ajutor (medical) cu zecile de exercitii practice si apoi deplasarile la diferite concursuri in Ilfov si chiar Bucuresti
– PTAP (Pregătirea Tineretului Pentru Apararea Patriei) cu trasul cu pusti cu aer comprimat, exercitiile fizice si simularile de aparare / atac si folosirea hartilor si busolei (mai ales ca toate acestea semanau cu ce puteai vedea in serialul “Ciresarii” etc.);
– muzică (cu corurile chiar si pe 3 voci – unde am evoluat in timp la 2 voci 🙂 ). Și nu voi putea uita bucuria și mândria rezultată din feluritele revărsări de voioșie, sunete ale celor circa 20 de cântători – sub coordonarea profesorului de muzică. Nu puteam crede – ce ajungeam să facem (cântăm) de la o săptămână la alta. Am fost exclus după ce am legat cozile lungi de păr de a 2 colege (în timpul repețiilor) – de barele de fier a băncilor vechi (când m-am plictisit si improvizam … și altfel);
– olimpiade de literatură (cu analize de sintaxe dar preferinta mea erau compunerile de diferite genuri). Am pierdut premiul cel mare când am creat un basm în care am amestecat personaje din Cutezătorii (pionieri etc.) cu rebeli din seriarul “Cireșarii”, cu personaje din Povestea unui Hobbit (gnomi, iele, zmei, pitici) și ceva draci și îngeri (căci nu înțelesesem prea bine povestirile de la primul Paște la care participasem). Cert este că am luat o noată mare (dar insuficientă) și nimeni nu a dorit să mai vorbească despre acest subiect (ceea ce era foarte diferit de analizele detaliate pe care le făceam de obicei după concursuri cu d-na Stroe Vasilica). Peste ani aveam să îmi dau seama că “Partidul” nu se regăsea “cum trebuie” în basmul meu (creativ – dar care conținea compromisuri și găsise modalități de colaborare între “dușmani inreconciliabili” ai Partidului);
– exercițiile de dezbatere în echipe (pe teme de etică, comportament civic, interpretare a unor texte de lege și din Constituție) – făcute cu d-na Cruceanu Anastasia. Îmi amintesc cât de plăcut surprins am fost când am înțeles că există legi – reguli și Constituție (și cum depind unele de altele și cum se pot schimba / îmbunătăți). Căci adunasem multe neclarități și mirări în această zona și nimeni nu mă putuse lămuri. La acea vârstă nu puteam percepe și diferența dintre teorie și practică (realitate) …
> 1970 > Gradiniță > prima zi: am luat inițiativa și am făcut ce am crezut că este .. corect
După circa 2 săptamâni, la fel ca toți copii din sat, mergeam (singur) până la grădiniță și înapoi. Circa 1 km dus și apoi întors. La mine dura mai mult – pentru că îmi plăcea să merg “trăgând cu degetul” pe toate gardurile (care erau atât de diferite la pipăit, detalii și chiar miros (culori, texturi, materiale). Era ceva plăcut. Timp exista și mereu era ceva diferit. Acele zile erau uriașe, lungi, calde si totul era o armonie între albastrul cerului și verdele de jur-împrejur. Fiecare găina sau câine întâlnit – era o nouă aventură. Încă îmi amintesc o mulțime de detalii (izolate) din acele drumuri și nici una cu sau despre oameni …
* După circa 45 de ani, aveam să găsesc (întâmplător) circa 4 scurt metraje făcute de regizoarea Elisabeta Bostan, chiar la Snagov, chiar cu/despre copii (copilărie) și aveam să regăsesc parte din peisajele și armonia primelor mele zile din copilarie (pe care ajunsesem să cred – după atât timp – că au fost doar în închipuirea mea). Vezi 2 x “Năică și peștele” și 2 x “Năică la București”.
Grădinița am început-o în clădirea veche (dar trainică) din centrul satului, vis-a-vis de clădirea primăriei. În clădirea (locul) în care se înființase prima școală a comunității.
Curtea avea o fântână mare cu roată, WC-urile erau în fundul curții, lângă magazia cu lemne și pe acolo era și un țarc cu ceva nisip pentru noi – cei de la grădiniță.
Clădirea (care atunci mie mi se parea uriață) avea circa 4 săli principale, înalte, cu sobe mari (lemne), cu mobilier foarte vechi dar solid, încă bun, deși înegrite și pătate și colorate cu multe straturi de cerneluri de culori foarte diferite (roșu, albastru, negru și chiar și verde). Lumina din sala mea mi s-a părut mereu prea puțină și în prima iarna, mi s-a parut chiar înfricoșătoare. Nu imi amintesc nimic despre interioare. Doar ca mereu ne aliniam in curte inainte de a intra in scoala, ca faceam suite de miscari de gimnastica (moment care era cu multa voiosie). Dar odata intrati – amuteam cu totii si … e un gol in mintea mea …
O singura amintire relevanta: la o pauza am auzit multime de zgomote, tipete si am vazut o agitatie neobisnuita in cladire. Se spunea ca l-a lovit autobuzul pe Traian si ca a murit … Traian era un baiat (cam ca mine), pe care il cunoscusem cu cateva zile inainte si caruia eu reusisem sa ii arunc basca tocmai pe soba inalta … Toti spuneau ca a murit si eu m-am dus sa vad daca mai este basca pe soba … Intelegeam sa c-a intampat ceva rau si cumva ma simteam neplacut. Nu intelegeam ce inseamna moarte. In zilele urmatoare am constatat ca nu mai a venit la scoala si ca la locul lui erau cateva flori si (nu stiam de ce) o lumanare aprinsa (desi stiam ca nu era voie cu foc in sala si mai ales la indemana copiilor). Abia peste cateva luni aveam sa vad un pui de gaina mort si aveam sa incep sa inteleg ceva mai bine – o asa grozavie …
În primăvara (cumva) grădinița a fost mutată la Școala mică (mai târziu aveam să înțeleg că a crescut și numarul de copii din zona si ca au aparut noi spatii si se facusera ceva permutari). Gradinita a ajuns in partea stanga din cladirea in forma de U, care mai exista si in prezent. Intreaga cladire a avut multe comportimentari si utilizari, “soarta” care s-a pastrat pana in 2019 …